|
În data de 21 mai 2007 am stat de vorbă cu tanti Ana Bereş din Veţa, pentru a afla ceva mai multe informaţii despre acest sat, chiar de la cineva care trăieşte acolo. Îi mulţumesc pentru amabilitatea cu care a stat de vorbă cu mine.
Tanti Ana locuieşte vis-a-vis de biserica care acum e în curs de reconstruire. Vechea biserică, renovată şi sfinţită la data de 09.04.05, a ars aproape în întregime în data de 15 august 2006. Construcţia este deja finisată în exterior, iar acum interiorul este pregătit în vederea pictării.
Auzisem că Veţa este un sat foarte vechi în regiune, aşa că am întrebat-o pe tanti Ana despre acest lucru.
(Tanti Ana) Când umbla la şedinţă omul meu, la Beu, aşa s-o citit că Veţa o fost primul sat românesc din această vale. Iar bătrânul, socrul meu, ne arăta că era o casă acolo, o altă casă acolo, erau foarte răspândite. În Veţa nu sunt şi nu au fost nici unguri, nici ţigani, numai români. Eu ştiu că îmi zicea socrul meu că hotarul de la Veţa era vecin cu Şilea. De aicea şi până acolo n-or mai fost sate.
|
Localizare Veţa şi Şilea |
|
Au plecat oamenii din sat, au rămas numai bătrânii, văduvii. Sunt aproximativ 23 de familii în sat, dar nu ştiu dacă sunt cinci familii întregi, bătrânul cu bătrâna. Restul, au rămas singuri. Sunt multe case goale, poate chiar mai multe decât cele locuite. Mai vin unii oameni din oraş, sâmbăta sau duminica. Mâine, poimâine ne gătăm şi noi, că dară trebuie să murim...
La Veţa au venit pictori pentru a zugrăvi interiorul bisericii. Sunt oameni harnici şi cu inventivitate şi-au amenajat locul în care trăiesc temporar, în aşa fel încât să-şi creeze condiţii ceva mai bune. După estimarea acestora, pictarea bisericii va mai dura probabil un an şi jumătate, dacă nu mai mult. Deocamdată pictorii pregătesc pereţii cu gled, şi abia după ce pereţii se vor usca vor putea începe pictarea propriu zisă a bisericii.
(Tanti Ana) Da. Pictorii trag colopotul la biserică – foarte frumos, ca pe o melodie aşa o duc, întrerup şi încep altfel şi altfel. Sunt 3 pictori, din Moldova. Pictorii sunt cazaţi la căminul cultural şi li se trimite mâncare de la casa parohială din Moşuni.
În incendiul care a devastat biserica au ars lucruri de valoare ale satului.
(Tanti Ana) În biserica care a ars erau documente de când s-or născut copii, de când s-or cununat, şi altele şi altele. Toate erau acolo. Doamne cum erau arse! Aşa pe mărgini. Că le-or scos afară, dar nu mai puteai face nimic cu ele, doar în mijloc puţin se mai cunoşteau ce-au fost. O Doamne, aşa m-am îmbolnăvit, că de atunci nu mai am zi bună. Aşa m-am spăriat. Am fost singură acasă. Îţi dai seama, când venea câte un geam din ăla... cu totul venea... şi după el flacăra. Până aproape aici la gard venea flacăra când s-o încins focul tare. Pompierii or întârziet. Or dat telefon din sat şi pompierii s-or dus la Veţca (în apropiere de Chendu) pentru că n-or înţeles ce li s-a spus. Li s-a spus Veţa şi au înţeles Veţca. Au pierdut un ceas. Întâi s-or dus acolo şi după aceea or venit aici.
Nu ştiu cum s-o aprins biserica. Unii zic că din altar o ieşit, dar nu-i adevărat. Eu când am ieşit afară, că am auzit, era o purdică cu ciurda, şi gura la aia am auzit-o. Copila aia cum venea de acolo, fugea şi striga: „Arde biserica, arde biserica”. Când am ieşit afară, turnul nu se mai vedea de fum. Aia numai de acolo s-a aprins. Se zicea după aceea că de la lumină, un scurtcircuit. Apoi Dumnezeu ştie. Frumoasă era biserica. O ars tot, şi icoane, că era împodobită. Abia trecuse un an şi ceva de când fusese renovată şi sfinţită.
|
Localizare Veţa şi Veţca |
Tanti Ana ne vorbeşte cu regret despre vremurile în care în sat erau copii şi funcţiona o şcoală.
(Tanti Ana) În sat a funcţionat o şcoală, iniţial era doar cu 4 clase, apoi cu 8 clase. Au fost 8 profesori aici. Clădirea şcolii există şi acum dar şcoala nu mai funcţionează de vreo 25 de ani. Acum în sat nu e decât un singur copil, şi ăla acuma e mare. Nu mai sunt copii aici, cine să facă? Ultima profesoară 7 ani a stat aici, că i-a scos cartea de muncă omul meu. Mai făcea şi pe la Moşuni şi pe la Beu, dar aici lucra de fapt. Copiii din Moşuni făceau 4 clase la şcoala din Moşuni, apoi continuau la Veţa până în clasa a opta. La Veţa veneau şi copiii de la Beu.
Oamenii din sat or plecat prin diverse oraşe: pe la Târgu Mureş, pe la Timişoara, pe la Oradea...
Acum am rămas aici numai noi, cei în vârstă.
Nota redacţiei
În anul 2009, tanti Ana din Veţa s-a stins din viaţă. Dumnezeu să o odihnească şi să îi mângâie pe cei din familia dânsei. Amin!
Tanti Ana din Veţa - fotografie realizată în vara anului 2007
|
