20 decembrie 2009

 Preacucernice părinte Cristian

 Îndrăznesc să vă reţin atenţia cu o întâmplare minunată în care sunteţi implicat şi Sfinţia Voastră.

În primăvara acestui an am avut privilegiul de a sta de vorbă cu Sfinţia Voastră şi cu acest prilej v-am spus şi păsul meu cu privire la singurul meu nepot Mario Cătălin; vroia să plece din ţară, a cheltuit mult pentru a obţine cetăţenia în Australia. Atunci Sfinţia Voastră aţi spus să ne rugăm să nu-şi strice rostul pe care-l are aici. Eu am refuzat, m-am temut să iau canon de rugăciuni după rânduiala Sfintei Biserici de la Moşuni pe considerentul că nepotul meu practica yoga, era ateu şi că acesta este păcat împotriva Duhului Sfânt.

Trebuie să precizez şi că mă tem pentru orice aş vrea să cer de la Dumnezeu, să duc la bun sfârşit un canon – mă consider slabă, inconsecventă, într-un cuvânt neputincioasă.

Cătălin şi-a urmat studiile în Africa de Sud, la una din cele mai prestigioase universităţi aparţinând de Oxford, iar de acolo a venit ateu şi mult influenţat de filozofia lui Freud şi Yung.

După ce doi preoţi mi-au spus să nu-l mai pomenesc la Sfânta Liturghie, m-am speriat şi mi-am dat seama că nu am fost sinceră când am spus că nu vreau să mă rog pentru el. Am gândit că la mănăstiri ştiu părinţii să se roage pentru toată lumea şi pentru orice situaţie.

Astfel, lăsând şi la Moşuni un acatist, am scris şi la cinci mănăstiri şi am cerut aducerea lui la credinţă, să nu-l părăsească Dumnezeu pentru necredinţa lui, să-l scape de yoga, să-şi întemeieze o familie cu binecuvântarea preotului.

Aceasta am făcut, trimiţând în mod repetat acatiste la aceste mănăstiri, începând din iunie şi până în octombrie.

Am cerut şi pentru sora mea să o lumineze Dumnezeu, să părăsească patima fumatului.

M-am rugat şi eu după puterile mele (pentru sora mea Elena mi-aţi dat binecuvântare să citesc acatistul Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului).

Părinte, astăzi pot să vă dau vestea minunată că pentru rugăciunile care s-au făcut, Dumnezeu ne-a dat mai mult decât am cerut şi mai repede decât am sperat.

Cătălin i-a spus mamei lui că a avut o revelaţie. Ne-a uimit, ne-a copleşit cu credinţa şi smerenia lui pe care le-a dobândit în chip minunat, dintr-odată.

El, cel orgolios, a cerut iertare tuturor, îndeosebi mamei lui pe care a rugat-o în genunchi, cu lacrimi în ochi să-l ierte, aducându-şi aminte cu acurateţe, acum la 40 de ani, cât a necăjit-o începând de la 18 ani. S-a spovedit sub îndrumarea unui preot de la mănăstirea Ţigăneşti. S-a căsătorit în câteva zile cu o fată înzestrată cu multe calităţi (alături de care era de doi ani), iar pe 9 ianuarie va avea loc şi cununia religioasă. S-a mutat în casă nouă pe care a sfinţit-o mai întâi preotul care de acum înainte le va fi duhovnic, lui şi soţiei lui. Nu lipseşte duminica de la Sfânta Liturghie, nu mai pomeneşte de plecarea lui în străinătate, iar mamei lui îi arată o dragoste cum nu ne-am putut imagina.

Faţă de această minune sora mea s-a hotărât şi se roagă lui Dumnezeu să o ajute să nu mai fumeze şi eu cred că acum acest lucru se va întâmpla pentru că de data aceasta a înţeles, se roagă şi doreşte să părăsească păcatul.

Părinte, cum să vă mulţumesc eu, nevrednica pentru milostivirea lui Dumnezeu către noi pentru modul minunat, dincolo de puterea noastră de înţelegere în care Dumnezeu în Sfânta Treime slăvit şi închinat, s-a îndurat de noi.

Vă rog să mă iertaţi pentru timpul pe care vi l-am răpit, dar aş ieşi în stradă să spun tuturor minunile pe care le-a făcut cu noi Dumnezeu.

Iertaţi şi binecuvântaţi,

Maria-Felicia – Bucureşti