Sunt o credincioasă din Braşov, Valentina mă numesc. Şi vin la Moşuni, la părintele Cristian de trei ani. Eu mă consider credincioasă şi am frecventat biserica şi am ţinut posturile. Nu sunt deloc străină de biserică şi de rugăciune şi de post.
Dar am avut nişte probleme de sănătate pe care nicicum nu le puteam rezolva. Ştiam că am fibrom uterin, dar nu mă deranja, că putea fi operat. Ştiam că am piatră la rinichiul stâng, dar şi asta se putea opera. Totuşi, eu nu aveam putere să mai stau pe picioare, nu puteam să mai merg. La mulţi doctori am fost şi m-am „căutat", am fost în Braşov, în Bucureşti, nicicum nu am putut să aflu ce diagnostic am, să fac un tratament să scap de acest necaz. În fiecare zi mă gândeam că nu mă mai ridic de pe pat. O prietenă de a mea care venea la Moşuni, mi-a spus: hai cu noi la Moşuni că acolo se fac rugăciuni frumoase, slujbe frumoase, dacă vrei îţi dă părintele şi un canon să-l ţii. Şi bineînţeles că m-am bucurat, pentru că eu cred în post şi rugăciuni, în slujbele din biserică, pentru că biserica este Casa lui Hristos. Când am venit, pe drum mi s-a spus că părintele dă un canon, să ţinem un ajun, să nu mâncăm toată ziua, să nu bem apă. Şi atunci am spus că eu nu cred că pot face lucrul acesta. Pentru că eram atât de slăbită de nu puteam sta pe picioare, chiar dacă mâncam. Şi după ce mâncam, o oră, două dacă mai avem putere, după care iarăşi nu mai puteam să stau.

„O, să vezi tu, că dacă Părintele îţi dă acest ajun, o să poţi." Am zis: "eu nu sunt străină de aşa ceva, am postit toate posturile la viaţa mea, am ajunat vinerile, deci eu ştiu ce înseamnă un ajun, dar acum am aceast necaz, această neputinţă".
Am venit aici la slujbă, slujbă care m-a impresionat până în adâncul sufletului, o slujbă făcută din toată inima. Cu adevărat, nu se zice ictenia la Moşuni, la Moşuni îl roagă pe Dumnezeu, îl imploră pe Dumnezeu, cu lacrimi îl roagă părintele pe Dumnezeu în timpul Sfintelor Slujbe. Mi-a plăcut foarte mult. Noaptea au urmat dezlegările, de multă lume care s-a tămăduit, care s-a vindecat, am auzit pe aici. Dar eu, totuşi nu am avut curajul să intru la Părintele să-mi dea post, am zis că eu nu voi putea să ţin. Ştiam cât sunt de neputincioasă.
Vorbeam cu o doamnă din Braşov care m-a recunoscut, şi m-a întrebat dacă nu sunt din Braşov. Dânsa mi-a spus: „Doamnă, eu am suferit cu inima, şi eram atât de bolnavă că depindeam doar de medicamente. Şi, de când vin aici, mi-a rămas sertarul de la noptieră plin de medicamente, nu mai iau nici un medicament şi mă simt bine".
Vorbeam cu altă doamnă, cu care am venit cu maşina, şi mi-a spus: „toate problemele pe care le-am avut, s-au rezolvat atunci când am ţinut un post şi m-am rugat şi am citit din Psaltire şi Noul Testament, canonul pe care îl dă Părintele".
Atunci m-am întrebat: „de ce n-aş avea şi eu curajul să iau un post?" Doar eu ştiu că puterea lui Dumnezeu e mare, eu cred în Dumnezeu, cred în post, cred în puterea rugăciunii, şi mai cu seamă aici văd că într-adevăr oamenii se roagă.
Vorbeam cu cineva: „şi la noi am auzit spunându-se psalmul 50, dar se spunea psalmul 50, pe când la Moşuni într-adevăr se roagă oamenii şi strigă la Dumnezeu şi cer ajutorul Lui prin psalmul 50".
Abia a patra oară când am venit la Moşuni, am intrat să vorbesc cu Părintele. Dar şi Părintele a spus: „nu vă dau deocamdată post, veniţi la slujbă, veniţi la rugăciune, veniţi la dezlegări cu doamnele cu care aţi venit, dar deocamdată nu vă dau post". Dar eu, văzând câtă lume s-a folosit de acest post şi de rugăciunile pe care le fac la sugestia Părintelui, am spus: „Părinte, vreau totuşi să iau canon. De ce nu-mi daţi?" „O să vă fie rău". Am întrebat atunci: „Părinte am să mor?" „Nu". „Dacă nu mor, atunci am să-l iau, pentru că eu oricum mă simt foarte rău, şi atunci mai bine încep şi eu postul".
Şi am luat canonul de 9 săptămâni, în fiecare săptămână o zi de ajun, fără mâncare, fără apă, în fiecare zi de citit câţiva psalmi din Psaltire, de făcut mătănii, de citit câteva capitole din „Noul Testament", minim trei.
Acest lucru îl apreciez foarte mult la Părintele, face un lucru extraordinar pentru că noi, ortodocşii, nu cunoaştem Biblia. Şi aici este lipsa noastră, şi de aceea foarte mult reuşesc pocăiţii, sectanţii să-i ademenească, să-i păcălească pe ai noştri, să-i tragă la religia lor, pentru că ei vin cu ideile lor, cu Biblia lor modificată, şi ai noştrii nu ştiu să combată, să spună: „nu este adevărat, că în Biblie scrie aşa, pentru că ortodocşii noştri nu ştiu. Ori, credincioşii care vin la Moşuni, pe lângă faptul că se roagă, pe lângă faptul că postesc, pe lângă faptul că citesc Psaltirea, citesc în fiecare zi minim 3 capitole din Noul Testament. Astfel Părintele Cristian îşi „armează" creştinii, încât nu mai pot fi păcăliţi şi nu mai pot fi furaţi de la religia noastră la alte religii, pentru că cunosc adevărata Biblie şi cunosc viaţa Mântuitorului.
Am ţinut canonul, şi mi s-a părut că mă simt mai bine. Nici vorbă să nu-l pot ţine, chiar m-am simţit mai bine. Iar după al doilea post a dispărut orice urmă de slăbiciune.
Lucru de care s-au mirat şi cunoştinţele mele, şi familia mea, când au văzut, cum după atâta jertfă, zilnic să faci 20 sau 40 de mătănii, zilnic să citeşti 15 – 20 de psalmi, zilnic să citeşti, să mai şi posteşti, şi totuşi, să te simţi mai bine. Dar lucrează Dumnezeu. Pentru că în momentul în care faci aceste rugăciuni, simţi puterea lui Dumnezeu, crezi cu toată fiinţa în ajutorul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu ţi-l oferă.
Apoi, având piatră la rinichi, nu m-am dus să mă tratez, să fac operaţie, aveam dureri, dar am zis că Dumnezeu e mare, poate nu e cazul să mă operez. Aveam şi fibrom uterin mare de 5cm. Şi mi-a spus doctoriţa că, dacă vreau, pot să-l operez, dacă nu, poate se resoarbe. Anul trecut fibromul avea 5cm, iar acum nu mai am nici fibrom, nici piatră la rinichi. Deci, am ajuns la al patrulea post şi am scăpat şi de fibrom şi de piatră la rinichi.
Am o hipo funcţie a glandei tiroide, m-am tratat la Parhon în Bucureşti, cu multinodulară, cu probleme, cu ameţeli, mi-a îmbolnăvit inima. De când am venit aici, şi TSH-ul, deci funcţia glandei tiroide e normală. Deci, de când am venit la Moşuni şi de când ţin aceste posturi şi spun rugăciuni şi psalmi cum ne dă Părintele, atâtea boli s-au vindecat, ca prin minune. Fără să mă operez la rinichi am scăpat de piatră, fără să mă operez de fibrom am scăpat, funcţia glandei tiroide s-a reglat, acea slăbiciune a dispărut. Nu ştiu de la ce a fost, nu m-am tratat cu nimic ca să dispară, a dispărut cu ajutorul lui Dumnezeu, prin harul Părintelui Cristian şi prin dragostea mare pe care o are faţă de oameni - dragostea cu care îl primeşte pe fiecare în parte, pe fiecare îl încurajează, pe fiecare îl ajută şi pe fiecare îl povăţuieşte ce trebuie să facă ca să iasă din necazul în care se află.
Spre deosebire de mulţi alţii, Părintele nu te ceartă când vii la dânsul spunând că „eşti păcătos şi din cauza asta te-a pedepsit Dumnezeu". Ştim că aşa este, că păcatele ne aduc suferinţa, dar părintele te ia de acolo de unde eşti şi te îndeamnă exact ca un doctor bun, care ţi-a pus diagnosticul dar a găsit şi tratamentul. Te îndeamnă şi îţi spune ce trebuie să faci, iar dacă faci ceea ce zice Părintele, sigur apar şi rezultatele bune. De aceea mă bucur pentru că Dumnezeu ne-a dat acest dar, să-l avem pe Părintele Cristian, care poate să fie de folos tuturor celor ce cred în dragostea şi puterea lui Dumnezeu, şi care ştiu că Dumnezeu lucrează prin oameni. Ori, Părintele Cristian este unealta lui Dumnezeu, prin care lucrează Domnul ca să-şi ajute poporul şi oamenii la care Dumnezeu ţine foarte mult. Mulţumim lui Dumnezeu, să ni-l ţină Dumnezeu sănătos.
AMIN

Dna Preoteasă Valentina - Braşov