|
15 Februarie 2009
Lăudat să fie Iisus!
De mult mi-am dorit să vă mărturiesc Părinte – dumneavoastră şi în faţa lui Dumnezeu – despre viaţa pe care o am din ziua în care am ajuns pentru prima dată la Moşuni. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a deschis inima azi, când văzând Evanghelia care se citeşte, nu am putut să nu îmi aduc aminte de prima zi când am venit la Moşuni îndrumat de soţia mea Crina. Atunci când am intrat în curtea Bisericii şi am văzut aşa mulţime mare, m-am gândit că toţi aceştia trebuiau să fie foarte bolnavi, iar eu, sănătos fiind, „Ce caut aici?". Mai târziu mi-am dat seama că eu eram cel mai bolnav, eram fiul risipitor pe care Dumnezeu îl primea acasă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ajutat să îmi descopăr rănile pe care altădată le consideram podoabe, motiv de mândrie. Ştiu că nu sunt toate vindecate, dar Îl rog să mă ajute să merg pe calea vindecării pentru că ştiu că El este cel mai bun medic. Doamne, Dumnezeule te rog aşa cum m-ai vindecat de ţigară, de alcool, cafea, de cei mai buni prieteni şi multe altele, să mă vindeci Doamne şi de mândrie, lăcomie, de lăsatul de pe o zi pe alta, de minciună, fă-mă Doamne un soţ bun şi ascultător, un tată vrednic şi fă-mă să rodesc roade bune. Doamne ajută! Mulţumim lui Dumnezeu pentru Andreea, pentru că este aşa de cuminte, frumoasă... Îţi mulţumim că s-a născut la Moşuni şi Te rugăm Doamne să o faci o fetiţă credincioasă. Doamne ajută!
Ştefan - Braşov
|