Părinte Cristian,

Vă fac o mărturisire despre ce s-a întâmplat în ziua de 15 august 2008, ziua Sfintei Marii „Adormirea Maicii Domnului".
Ionuţ Ermin, ca să nu vină singur cu maşina, a luat două doamne – soacră şi noră, care îşi exprimaseră dorinţa mai demult.
Ionuţ Ermin avea numărul 8 pentru a sta de vorbă cu dumneavoastră, dar n-a putut să rămână până a doua zi, deoarece una din doamne (soacra), avea nevoie de insulină şi-şi uitase injecţiile acasă, deşi nora, asistentă, îi purta de grijă, pentru că ştia că are diabet foarte avansat.
Ionuţ alături de dumnealor a fost nevoit să plece în această noapte de vineri, după dezlegări. Au sosit acasă, se simte foarte bine. Fuma, s-a lăsat de fumat. Şi acum are foarte mare nerăbdare să ajungă din nou la dumneavoastră.
Doamna despre care vă vorbeam nu putea pleca nici până-n piaţă, darămite la 500 de km de Râmnicu Vâlcea.
Părinte Cristian, dumneavoastră sunteţi învăţător şi domn pe pământ.
Aici în Sfânta Biserică în care slujiţi este ca o scăldătoare pentru tămăduiri. AMIN!
La Râmnicu Vâlcea s-au întâmplat multe minuni, dar încă nu am avut timp şi curaj să le mărturisesc.

Râmnicu Vâlcea