|
Buzău, 7 august 2008
Preacucernice Părinte,
Mare este Dumnezeu! S-a coborât din Cerul Sfânt şi la mine. A făcut minunea pe care mulţi nu se aşteptau s-o vadă. Când cei ai mei credeau că o să mor, Iisus Drăguţul şi dumneavoastră cu rugăciunile fierbinţi de la Moşuni, mi-aţi dat o nouă şansă la viaţă. Când doctorii spuneau că am cancer în metastaze osoase, când eram ţintuită la pat, când mergeam cu ajutorul cadrului, nimeni nu spera la vindecare. Pot merge Părinte Cristian, merg şi fără baston. M-am rugat şi mă rog lui Iisus şi-I mulţumesc zi şi noapte. Îi cer în rugăciuni să vă dăruiască sănătate şi putere în rugăciune. Vă mulţumesc pentru tot binele pe care numai dumneavoastră ştiţi să-l faceţi celor aflaţi în nevoi. Dar vreau să vă mulţumesc personal, acolo la Moşuni, unde L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu. Să vă spun că n-o să mai port pantaloni niciodată, să vă arăt că mi-a crescut un păr frumos în bucle, pe care n-o să-l mai vopsesc. Nu mă mai doare nimic şi vreau să vin să vă vorbesc, să vă mulţumesc. Tatăl meu se simte mai bine, dar de câteva nopţi are nişte convulsii. Vă strigă cât poate de tare şi vă imploră să-l ajutaţi. Îi pare rău că nu a venit să ţină canon pentru mine de la început. Dar eu cred că nimic nu este întâmplător, poate aşa ne mântuim. Sora mea are probleme de sănătate. A picat anul trecut şi şi-a pierdut cunoştinţa, iar acum a picat de două ori pe stradă de şi-a fărâmat genunchii. Nu ştie ce se întâmplă cu ea. Un bărbat îi tot dă telefon şi se întâlneşte cu ea. Vrea să se căsătorească, dar eu vreau să vă întreb dacă face bine sau rău. Închei aici şi abia aştept să ajung la Moşuni,
Preoteasa Maria
|