|
Nu vreau să zic că Dumnezeu e mare pentru că m-a scos din ghiarele morţii fizice de mai multe ori - din accidente de masina (frontale) în care alţii au murit la câteva ore sau o tentativa de omor (cei care ştiu se miră şi acum că mai sunt vie şi întreagă) sau că mi-a pastrat chipul ulterior a doua evenimente în care am fost desfigurată (în primul nu m-a recunoscut nimeni pentru câteva zile - dosarul din 14 martie 2002 Tribunalul din Târgu Mureş... sau racheta de jocuri de artificii care mi-a explodat la atingerea de nasul meu) sau alte "torturi" din copilarie pe care azi le consider mângâieri. De ce? Pentru că vreau să dau mărturie şi slavă Lui Dumnezeu pentru firul vieţii în care L-am simţit lângă mine, pentru clipa în care mi-a deschis ochii sufletului să văd şi să mă bucur de cea mai scumpă şi dragă bijuterie: biserica din Moşuni (mă refer la oamenii din ea) şi ceea ce o animă: harul lui Dumnezeu printr-un preot minunat, preotul meu duhovnic: Cristian Pomohaci. "Iarăşi este Împărăţia Cerurilor cu un negutator care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat" (Matei 5, 45-46) Căci ce poate fi mai minunat când înveţi sa i te dăruieşti Lui Dumnezeu zi de zi, clipă de clipă. Şi ce rost are viaţa fără Dumnezeu?...... Olimpia Burian |