Pentru Părintele Cristian – părinte al sufletului nostru

Scump Părinte,

Am auzit la Moşuni expresia: „Părinte al sufletului meu". Eu aş vrea să vă numesc „Părinte al sufletului nostru". Al „sufletului" şi nu al „sufletelor", pentru că toţi alcătuim un singur suflet. Suntem toţi nişte picături ale unui ocean. Dacă am înţelege toţi asta, am şti că, dacă gândim sau facem rău altora, nouă ne facem.
Părinte, m-am gândit de mult să vă scriu, pentru a mă lumina în anumite privinţe, dar Dumnezeu m-a luminat între timp. Adevărat este că Dumnezeu ne arată multe, dar noi nu deschidem ochii să le vedem, ochii minţii şi ai sufletului.
Am primit azi un impuls să vă scriu, tocmai când duceam o călugăriţă la ocazie şi vorbeam despre dumneavoastră. Nimic nu e întâmplător pe lumea asta, dar numai Dumnezeu ştie de ce se întâmplă.
Vă scriu pentru a vă bucura puţin sufletul cu lucruri frumoase, că de necazuri tot auziţi destule.
Eu am venit la Moşuni adusă de viitorul meu soţ, la o lună după ce ne-am cunoscut (noiembrie 2006). Venim de câte ori putem de atunci, la Liturghie.
Am 29 de ani şi m-am tot întrebat cine îmi este sortit (presimţeam eu ceva). Când l-am cunoscut pe George, mă gândeam să vorbesc cu dumneavoastră, că Dumnezeu v-a dăruit înţelepciune şi har, să vă întreb dacă el este alesul. Între timp Dumnezeu m-a luminat şi am văzut că nu îmi trebuie răspuns mai bun decât faptul că George m-a adus în Casa Domnului de la Moşuni. El are 32 de ani şi s-a hotărât să mă ceară când şi-a adus aminte vorbele dumneavoastră Părinte, când ne-aţi binecuvântat maşina şi pe „cel care o conduce". Atunci am zis că eu o conduc, iar dumneavoastră aţi spus că nu înţeleg. Era prea mult atunci pentru înţelegerea mea.
A fost ideea mea să binecuvântaţi maşina, pentru că am avut nişte exprienţe neplăcute la volan. De atunci nu mi s-a mai întâmplat nimic rău. Mai am câteodată reţinere de a urca la volan, apoi mă gândesc că Dumnezeu este cu mine şi îmi trece, parcă ar lua-o cineva cu mâna.
O altă minune care s-a întâmplat la Moşuni: am adus daruri într-o duminică, din partea unui fost coleg de liceu, care este în SUA, pentru mama lui din Bistriţa, care era în comă. S-a rugat şi el în acelaşi timp cu mine, în timpul Liturghiei şi chiar am simţit asta. Nu de mult timp am aflat că mama lui şi-a revenit. Îmi doresc să o cunosc şi să o aduc la Moşuni.
Părinte, vă ascult şi eu şi prietenul meu, (avem CD-urile cu pricesne) şi vă urmărim cu drag când sunteţi invitat şi în emisiuni. Felicitări pentru emisiunea de la Măruţă. Mă gândeam, aşa cum a zis Marinela, că „Nu am timp" să merg la biserică. Ce s-ar alege de noi dacă Dumnezeu ne-ar răspunde la fel: „Nu am timp" atunci când avem nevoie mai mare de El (că nevoie avem tot timpul, dar doar la un necaz mai mare cerem ajutorul, iar apoi uităm să mulţumim). Sau dacă Dumnezeu ne-ar acorda fiecăruia timpul pe care i-L acordăm noi Lui (2 ore pe săptămână la Liturghie, uneori nici atât).
Ne-am hotărât să ne căsătorim, am fixat şi data, 29 mai 2010 şi vrem să ne ajutaţi să luăm un post ca să ne ajute Dumnezeu pe noul drum. Până acum ne-a binecuvântat cu vieţi deosebite şi vrem să aducem recunoştinţă şi să-L rugăm să ne ajute în continuare.
Doamne ajută şi mulţumim lui Dumnezeu că ne dă Oameni ca dumneavoastră, să ne călăuzească calea, căci noi avem ochi, dar de cele mai multe ori nu vedem cu ei şi ne abatem de la drumul cel drept.
Părinte, aşa cum de cele mai multe ori nu mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne ajută, sunt multe minuni care se întâmplă la Moşuni, despre care nu auziţi şi tocmai de aceea v-am scris.
Dumnezeu să vă dea putere să ne ajutaţi cât mai mult tip şi pe cât mai mulţi.
Amin

Nadia - Bistriţa