|
23 aprilie 2008
Acum 2 ani,mă aflam la capătul puterilor din cauza problemelor mele. Am fost la mulţi preoţi, la multe biserici, chiar noi avem în localitate doi preoţi de excepţie. Însă ceva nu era bine. Până când am ajuns la Moşuni. După 4 canoane, părintele a spus ca nu mai trebuie să ţin altele. Şi minunea într-adevar s-a întâmplat! Nu ceva senzaţional. Nu am câştigat la loto şi nu am devenit preşedinte, dar L-am simţit pe Iisus intrând în sufletul meu. Acum cea mai mare bogăţie a mea e să reuşesc să-L ţin acolo. Are părintele Cristian harul de a-L strecura pe Iisus în inimi. Pe nesimţite! Cu blândeţea şi tactul dânsului. Eu la Moşuni, după 4 canoane, simt că am absolvit o facultate. Cea a credinţei, nădejdii, răbdării, dragostei, smereniei. Aici am învăţat să mă bucur de ceea ce merită, am învăţat să mă rog(cu lacrimi), să judec (dar pe mine) şi multe alte lucruri pe care înainte nu le ştiam sau chiar îmi era ruşine sa le fac. Acum mă rog la biserica mea alături de duhovnicul meu, un preot deosebit.Însă voi fi mereu cu sufletul, şi când voi putea şi fizic, la bisericuţa din Moşuni. Mulţumesc părintelui Cristian, slăvesc pe blândul Iisus şi pe Tatăl cel Ceresc. Să sporească Domnul harul părintelui şi să-l ţină cu sănătate printre noi pentru a mai putea ajuta si îndrepta spre credinţă şi pe alţi oameni.
Mihaela
|