Mă numesc Mihaela, am 23 de ani şi sunt din Mediaş, judeţul Sibiu.
La vârsta de 21 de ani m-am îmbolnăvit foarte tare, pe zi ce trecea mă simţeam tot mai rău, aveam dureri îngrozitoare în tot capul şi foarte des aveam stări de leşin şi simţeam că mor, slăbeam foarte tare şi-mi pierdeam pofta de viaţă. Toţi prietenii şi vecinii mei se mirau când vedeau cum arătam, eram distrusă, nu mai eram Mihaela pe care o cunoşteau ei. Eram tot mai bolnavă, am început să nu mai pot ieşi singură pe stradă sau să rămân singură în casă, căci mă temeam că mor, atât de rău mă simţeam.
Am fost la foarte mulţi medici, dar n-am rezolvat nimic. Am fost pentru analize la toate policlinicile cu plată din Mediaş. Am fost internată 2 săptămâni la spitalul judeţean Sibiu, la secţia medicală II. Am fost la Mureş, la o policlinică cu plată, am ajuns chiar şi în Germania la un medic. Dar nimeni nu ştia ce să-mi facă. Eram distrusă, disperată. Sufeream foarte mult deoarece, văzând că am fost peste tot locul şi n-am rezolvat nimic, mă gândeam ce se întâmplă cu mine de nimeni nu mă poate ajuta. Timpul trecea, iar eu mă simţeam tot mai rău, familia mea suferea foarte mult, erau disperaţi căci nu ştiau ce să mai facă cu mine, se temeau că mă pierd. Mă obişnuisem cu ideea că am să mor, dar voiam măcar să aflu din ce cauză mor atât de tânără.
Văzând că la medici nu am rezolvat nimic, am început să merg pe calea bisericilor. Am fost la foarte multe slujbe şi am stat de vorbă cu foarte mulţi preoţi. Şi toţi îmi spuneau că doar cu post şi rugăciune mă pot vindeca.
Un an de zile m-am chinuit aşa, mergând de la preot la preot. Am fost trimisă la MOŞUNI, judeţul Mureş, unde slujeşte preotul CRISTIAN POMOHACI. Când am ajuns acolo şi am reuşit să stau de vorbă cu Părintele, mi-a explicat ce se întâmplă cu mine şi mi-a spus să-mi pun toată nădejdea în Dumnezeu şi totul va fi bine. Mi-a dat post pentru sănătatea mea, mi-a spus să mă rog foarte mult, şi cu timpul o să mă simt mai bine. Când am intrat în acea biserică mă simţeam foarte rău, eram ca şi un cadavru viu, arătam foarte rău, aşteptam practic să mor. Dar n-am murit, şi mulţumesc lui Dumnezeu şi părintelui Cristian, căci cu ajutorul posturilor ţinute în acea „Sfântă Biserică" din Moşuni, pot să spun că mă simt mult mai bine în comparaţie cum am fost, sunt din nou acea Mihaela care am fost înainte de a mă îmbolnăvi. Acum simt că trăiesc, ceea ce nu mai credeam.
Sunt aceeaşi Mihaela care eram înainte, doar că sufletul meu acum îmi este plin de mulţumire şi de iubire faţă de Dumnezeu, şi n-aş putea să uit de El niciodată.
Înainte să ajung la Moşuni şi să ţin post nu mai eram în stare să ies nici în faţa blocului să-mi arunc gunoiul sau să merg la magazin să-mi fac cumpărăturile. Atât de rău mă simţeam. Iar acum, în urma posturilor, am ajuns chiar să călătoresc singură în străinătate. Este mare puterea lui Dumnezeu, dar trebuie să-L iubim şi să ascultăm cuvântul Lui, să nu avem impresia că făcând lucruri rele Dumnezeu ne rezolvă problemele. În faţa lui Dumnezeu nu este nimic imposibil. Doctorii n-au ştiut ce să-mi facă, dar El a ştiut, căci El este doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.
Acum sunt fericită că mă pot bucura de viaţă împreună cu familia mea, şi mai ales sunt mulţumită că nu doar problema sănătăţii mi s-a rezolvat, ci tot ce mi-am dorit. Nu sunt vindecată de tot, dar ştiu că în curând se va întâmpla acest lucru şi suferinţele mele vor lua sfârşit. Ştiu că Dumnezeu mă va ajuta. Cu post şi rugăciune se poate face orice. Căci Dumnezeu îi iubeşte pe toţi cei ce-L caută, deci CĂUTAŢI-L PE DUMNEZEU.
Îi mulţumesc Părintelui CRISTIAN POMOHACI pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru că mi-a fost alături şi m-a ajutat, şi mai ales pentru faptul că mi-a umplut sufletul de iubire faţă de Dumnezeu. N-am mai văzut pe nimeni ca el care să-L iubească atât pe Dumnezeu şi care să-I slujească cu atâta dragoste şi bunătate. Este cu adevărat un PREOT SLUJITOR al lui Dumnezeu.
Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu căci a avut milă faţă de mine, că mi-a ascultat rugăciunile, mi-a îndeplinit dorinţele, că acum mă simt bine. Şi mai ales, că mi-a mai dat o şansă să trăiesc.

Mihaela - Mediaş