"Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică."
Ioan 4:13,14

La fântâna lui Iacov din Samaria veneau oamenii după apă "pământească", iar venind Domnul Iisus acolo, femeia samarineancă i-a cerut "apă vie" ca să nu mai înseteze.
Şi astăzi Iisus coboară la izvor să ne dea "apă curgătoare" prin oamenii aleşi de El. Şi astăzi oameni aleargă după mântuirea şi viaţa veşnică. Şi astăzi Iisus ne spune "Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este cel ce-ţi zice Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie".
Domnul Nostru ne cere să ştim aşadar pe cei ce ne cer ceva, să-i cunoaştem, nu doar să le dăm şi să uităm de ei. Dar să-L cunoaştem şi pe El şi să-I dăm din apa pământească când ne cere. Dar să-I şi cerem, să-L rugăm, să depunem efotul de a ajunge la izvor, acolo unde ne putem întâlni cu El şi să-I cerem şi să ne dea. Există undeva acest izvor?
La Moşuni cerul coboară pe pământ ţinând parcă în palme, între dealuri, micuţul sătuc cu bisericuţa simplă în centru. Aici vin oamenii după apă, unii după cea pământească, alţii după cea vie. Şi nu toţi pot vedea cum această apă curgătoare înconjoară bisericuţa şi pe cei ce vin acolo şi mai ales pe cei ce stau acolo. Această lume oarbă ce vine să vadă minuni sau ghicitori – apă moartă, nu crede că Iisus este mai mare ca Iacov şi că este Împăratul nostru. Dar vin şi cei cărora Iisus le dă din apa vie care le schimbă mai apoi toată viaţa...
Îmi aduc aminte acum 4 ani mi-a dat Dumnezeu să-mi cunosc actuala soţie şi să o invit la o aniversare a prietenilor mei la Târgu Mureş. Am ajuns în acea duminică la Moşuni împreună cu cineva care auzise de o biserică frumoasă în acel sat. Atunci am auzit pentru prima dată un om – Părintele Cristian, care se ruga cu adevărat unui Dumnezeu viu şi mare şi am participat la slujba în timpul căreia m-au trecut rânduri de sudori şi lacrimi. Nu mai simţisem aşa ceva niciodată.
La predică Părintele Cristian ne-a mulţumit că am venit tocmai din Basarabia, deşi atunci pentru noi era o enigmă de unde a ştiut Părintele de unde suntem, doar nu ne cunoştea nimeni şi nici nu vorbisem cu nimeni de acolo până atunci, numai cât am dus darurile la altar. După un timp, am mers să luăm un canon şi părintele s-a bucurat foarte mult când a aflat că eu şi cu iubita mea aveam planuri serioase de căsătorie. După ce am terminat canonul părintele ne-a zis că Dumnezeu ne-a ales să fim împreună, dar ne pasc multe greutăţi şi cel rău vrea să ne despartă şi numai dacă noi doi vom dori mult atunci vom rămâne împreună până la capăt.
Şi într-adevăr odată cu demararea negocierilor de căsătorie au început problemele. Părinţii nu prea s-au înţeles, ceea ce au creat discrepanţe. În momentele grele cuvintele Părintelui îmi sunau în ureche şi cred că aş fi renunţat dacă aş fi fost conştient de faptul că există ceva care se împotriveşte căsătoriei noastre şi acest lucru devenea tot mai evident, atât de evident încât mă încredeam tot mai mult în cealaltă parte, care ştiam că ne-a binecuvântat să fim împreună. Oricum discrepanţele au ajuns insuportabile, iar cu câteva zile înainte de nuntă dintre cei dragi ai noştri a căzut o jertfă.
Acum după ce am trecut peste toate, conştientizez faptul că am avut de trecut peste o greutate mare, exact după aceea toate problemele au dispărut. Semnificaţia coincidenţelor acestor evenimente şi a venirii noastre la Moşuni este nesemnificativă în comparaţie cu suportul sufletesc oferit de biserică şi Părintele Cristian. Este cert faptul că, dacă nu ajungeam să îl cunoaştem pe Preacuviosul Părinte, nu am fi avut susţinerea necesară pentru a traversa acest râu de durere şi de foc. Pot să spun cu siguranţă că familia pe care o am şi toate celelalte realizări importante din viaţa mea îmi sunt dăruite de sus, căci Domnul Iisus ne-a auzit rugăciunile şi ne-a ajutat şi ne ajută în continuare prin intermediul bisericii de la Moşuni.
Astăzi problemele continuă, lupta nu se termină ci trece pe alte fronturi. Dar ştim un lucru: la Moşuni L-am cunoscut pe Dumnezeu căruia Îi mulţumesc că m-a ales din turmă. Îi mulţumesc şi Părintelui Cristian pentru că ştim că se roagă pentru toţi cei din biserică şi ne dă apă vie, ne dă puterea să călcăm peste şerpi şi vipere.

Viorel - Timişoara