Lăudat să fie Iisus!

Preacuvioase Părinte Cristian, acest pomelnic este scris de mine căci m-a rugat, prin telefon, doamna Elena când veneam spre Moşuni, miercuri.
Pe doamna Elena şi băiatul ei Laurenţiu i-am cunoscut într-o seară când lucram pe taxi, i-am luat de acasă şi i-am dus la staţia de salvare ca băiatul Laurenţiu să-şi facă tratament, pentru că nu se mai putea deplasa pe picioarele lui. În timpul cursei le-am spus de Casa Domnului de la Moşuni şi de nădejdea în Bunul Dumnezeu şi slujbele pe care le faceţi Dummeavoastră cu mare dragoste către Bunul Dumnezeu în faţa Sfântului Altar.
La cursa de înapoiere spre casă, mama băiatului a coborât să-i cumpere medicamente, iar eu cu Laurenţiu am continuat să vorbesc despre nădejdea în Bunul Dumnezeu.
Mama lui Laurenţiu şi băiatul au înţeles şi mi-au dat un pomelnic pentru Moşuni.
Am venit acum 3 luni la Moşuni şi am dat pomelnicul.
După câteva zile am primit telefon de la mama băiatului şi de la băiat căci au avut nădejde în Dumnezeu şi Laurenţiu este mai bine, se mişcă pe picioarele lui iarăşi şi a început să meargă şi la servici.
Eu m-am bucurat atât de mult când l-am văzut mergând, căci am văzut că Bunul Dumnezeu şi-a făcut lucrarea cu Laurenţiu şi vă mulţumeşte mult cum v-aţi rugat pentru ei în faţa Sfântului Altar.
Eu îi rog să facă şi paşii lor către Casa Domnului de la Moşuni.
Vă sărut mâna cea dreaptă preasfinţite cu mult drag şi respect,

Fratele Marin de la Tulcea