"Lăuda-Te-voi Doamne, din toată inima mea spune-voi toate minunile Tale".

Astăzi se împlinesc 2 ani şi 2 luni de când am luat primul post la Moşuni şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a ajutat aproape în fiecare lună în acest răstimp, să păşim pragul Sfinte biserici din Moşuni ca să ne hrănim cu cuvintele Domnului, grăite prin Părintele Cristian.
Mulţi se întrebau: oare cât timp se vor mai duce oamenii aceştia acolo, dar îi mulţumim Domnului că nu ne-am poticnit în calea pe care pornisem, căci nu ştiu dacă am fi reuşit singuri şi rătăciţi cum eram, să trecem peste clipele grele din viaţa noastră.
Cât de adevărate sunt toate cuvintele Sfintei Scripturi, Psaltirea, acum le-am simţit profunzimea: „Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine". Ele au fost „toiagul" pe care ne-am sprijinit în cele 2 luni cât am fost într-un cuptor de foc în care Domnul mă răcorea.
Preacuvioase Părinte, după accidentul de maşină în care am fost implicaţi, din „mormanul de fiare", prin minune dumnezeiască, nişte oameni au scăpat cu viaţă, fiecare cu mai multe sau mai puţine traume. Fiica noastră Adina a fost cel mai grav întru-cât se afla în spatele şoferului care a murit – Domnul să-l odihnească.
Am fost transportaţi după descarcerare la spitalul din Ploieşti, iar Adina a fost în operaţie timp de 5-6 ore, unde o echipă de medici foarte buni, prin care Domnul a lucrat, a reuşit să o conecteze la nişte aparate pentru a o menţine în viaţă. Diagnosticul era foarte sumbru: hemoragie toracică, plămânii striviţi, splina ruptă, o arteră principală a ficatului ruptă, hematoane abdominale, piciorul stâng la femur, genunchi, gambă, gleznă rupt.
Cuvintele medicilor după operaţie erau mult prea grele pentru a fi primite de mine şi nu am putut răspunde decât atât: „Nădejdea mea este în Dumnezeu, căci puterea Lui e mare". Au recunoscut şi medicii că numai o minune o poate salva. Eram atât de împietrită că nici nu puteam plânge, nu auzeam decât cuvintele doamnei doctor Carmen din Bucureşti care mi-a spus: „Părintele Cristian a spus: 'fără lacrimi, Dumnezeu ne vrea tari, acum trebuie să ne rugăm'". Şi după puterea mea, eu asta am făcut, dar am simţit că nu eram singură, pe urmele paşilor mei în tot timpul am fost însoţită de „cineva" căruia eu îi mulţumesc de acum înainte toată viaţa mea.
Situaţia critică a fost în primele două săptămâni, mai ales începând din Joia Mare până în ziua Sfintei Vineri. Joi a venit preotul din spital şi a împărtăşit-o, medicii i-au mai făcut o tomografie generală, au conectat-o şi la un alt aparat de hemodializă pentru 48 de ore.
Duminică mi-au spus că starea este la fel de gravă, că plămânii sunt plini de infecţie, că organismul ei nu răspunde la tratament. Mă rugam lui Dumnezeu şi Maicii Domnului cu toată fiinţa mea, vorbele medicilor nu mă atingeau, credeam cu toată tăria că Dumnezeu va face o minune sau că va duce până la capăt minunea începută.
Auzeam cuvintele psalmistului David: „Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, în veac nu se vor clătina".
Şi în milostenia Sa, Dumnezeu a auzit rugăciunile tuturor celor ce s-au rugat pentru ea şi în ziua de luni care a urmat, Adina s-a trezit la viaţă, iar marţi a cerut ea singură să o deconecteze de la aparate, pentru că a simţit că poate respira singură. Medicii au încercat, şi de atunci până astăzi respiră singură. După câteva zile i-au scos şi antibioticele căci infecţia de la plămâni a dispărut.
Mare este puterea lui Dumnezeu, medicii şi personalul care au îngrijit-o s-au minunat şi spun ei că a avut „noroc", dar eu le răspund că „puterea lui Dumnezeu", aceasta numesc ei noroc.
A rămas în spital pentru a fi urmărită evoluţia ei, care este bună, s-au făcut operaţiile necesare pentru picior şi nădăjduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, luni sau marţi pe 30 mai, când va împlini 29 de ani, să fim acasă, să serbăm împreună cu fiica şi cu soţul ei.
Ne rugăm în continuare lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor şi sănătate, să o ajute Domnul să se pună pe picioare, căci îşi doreşte să vină personal la Moşuni, să-i mulţumească Părintelui Cristian pe care l-a simţit în permanenţă cu ea.
Mulţumim tuturor celor ce ne-au fost alături în aceste momente grele prin care am trecut şi ne rugăm lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să le dăruiască sănătate şi mîntuire.
Şi eu voi spune tuturor să citească Psalmul 90, aceste cuvinte ale Domnului, căci sunt adevărate:
„Că spre Mine a nădăjduit şi-L voi izbăvi pe el zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu.
Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi
Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".
Amin!

Preasfinte Părinte Cristan, vă sărutăm cu respect şi recunoştinţă dreapta preasfinţită şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că existaţi printre noi.

Adina, Marin şi Aurelia