Multiubite Părinte Cristian,

Iertaţi-mă că vă răpesc din preţiosul timp, dar trebuie să vă împărtăşesc nespusa bucurie pe care am avut-o primind una din scrisorile lui Vlad.
Copilul meu mergea foarte rar la biserică: de Paşti şi poate de Crăciun. Nu ştiu să fi citit vreodată din Biblie. Nu-mi amintesc să ne fi spus, de când a crescut, că ne iubeşte, dimpotrivă.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru încercarea pe care mi-a dat-o. Am învăţat să mă rog, să stau în genunchi şi cred că „oaia mea rătăcită" va reveni la „turmă".
Mulţumesc Sfinţiei Voastre! Sunteţi veriga ce leagă pământul de Cer. Mă rog în fiecare zi Bunului Dumnezeu să vă ţină ca o stâncă în calea tuturor răutăţilor.
Tatăl din Ceruri să vă poarte pe braţele Lui până în Israel şi să vă aducă la noi întreg şi sănătos. Ştiţi că vă iubim mult şi că avem mare nevoie de Sfinţia Voastră!
Dumnezeu să vă ocrotească! Amin!

Mariana