Am fost la Moşuni. Există în trăirea cotidiană întâmplări care nu pot fi uşor cuprinse cu înţelegerea obişnuită a omului, a colectivităţii, întâmplări care împietresc puterea de a crede că pot fi posibile.
A fost înălţător! Au trecut 24 de ore şi nu-mi pot reveni. Credincios sau nu, dacă măcar odata în viaţă nu te duci la Moşuni şi nu l-ai "zărit" pe Sfinţia Sa Preot Cristian Pomohaci, nu-ţi poţi justifica faţă de tine "popasul"pe acest pământ.
Nu doream să cer nimic, voiam să mă înveţe Prea Sfinţia sa, să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, ce mi-a luat şi ce mi-a lăsat în această viaţă. N-a fost să fie, era atâta lume necăjită, atâţia care în moment de impas şi-au îndreptat fruntea spre cel Dumnezeiesc a tot Puternic Părinte, încât n-am ajuns la rând, dar am stat la slujba miezonoptică şi-am venerat acest moment. O mulţime îngenunchiată în faţa Domnului, în faţa Preotului, toţi cu frunţile plecate "cerşind" îndurare. Mi-am dat seama cât de scurtă şi tumultoasă este viaţa în încleştarea omului cu ea! Atunci mi-am dat seama că poţi gasi, de ştii să cauţi, atâta frumuseţe şi gingăşie, atâta pace şi linişte în suflet la Moşuni.
Puţinul luminiş ce întrezăreşti în timpul slujbei îţi pare o veşnicie, ca o Fata Morgana, piere, se stinge ca o stea în faptul zorilor şi o duci cu tine în nemărginire ca un talisman de preţ. S-a rugat Părintele Pomohaci cu atâta ardoare, cu atâta dorinţă de bine pentru toţi cei prezenţi, încât am avut în faţă imaginea unui Crist ce ne purifica sufletele de toate greşelile pământeşti pentru a fi vrednici a ne prosterna înaintea Măreţiei şi Puterii absolute a Domnului şi a-L venera de-a pururi. Când am ieşit pe poarta bisericii, am plecat mai bună, cu sentimentul că părăsesc pe cineva drag şi cu convingerea că mă voi întoarce.
Temerea mea e că aceste slujbe, atât de profunde, îl afecteaza şi pe Sfinţia Sa Părintele, l-am văzut atât de epuizat şi de transpus. Să-i mulţumim lui Dumnezeu că există Părintele si că i-a dat acest har pentru a ne face pe noi mai buni. Mulţumim lui Dumnezeu că există dânsul, că existaţi voi toţi care ne-aţi făcut posibilă această zi mirifică (cei care întreţineţi situl, măicuţele, crasnicii, Alin şi tot personalul care ne-a întins...un ceai).
Duceţi-vă la Moşuni, încercaţi să aveţi un cât de mic contact cu aceşti oameni minunaţi, categoric nu veţi regreta şi veţi deveni mai buni.

Mariana Manolache - Timişoara