Lăudat să fie Iisus!

Doamne, îţi mulţumesc pentru tot.
Părinte, luni când mi-am pansat operaţia, m-am uitat la ea şi am rămas uimită când am văzut că piciorul nu mai era umflat deloc şi operaţia cicatrizată. Până şi doctorii au rămas uimiţi, sâmbăta trecută, când am fost să-mi scoată firele, cum sunt operată numai de două săptămâni şi operaţia mea este cicatrizată – şi o operaţie ca a mea nu se cicatrizează nici într-o lună.
Părinte, Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a avut grijă de mine în spital. Părinte, numai Bunul Dumnezeu a rânduit să stau într-o rezervă. Pentru că atunci, când mă internasem prima dată, m-au dus într-un salon cu încă opt femei. După câteva minute s-a întors asistenta şi a spus că trebuie să mă mute, că aşa i s-a spus. Doctorul care mă operase îi spusese mamei mele că începutul îl fac ei, iar restul Dumnezeu, iar la sfârşit, când a venit mami să mă ia, se dusese să vorbească cu doctorul. Când intrase în birou, pe un raft, era Sfânta Scriptură şi o icoană. Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu, că El mi i-a trimis pe cei care m-au operat.
Părinte, săptămâna asta, unui băiat de la noi din şcoală îi arsese casa, numai cu două camere au rămas, iar fratele lui, având probleme cu inima, venea din Italia spre casă, iar când auzise vestea făcuse infarct şi murise.
Iar un copil, tot de la noi din şcoală, are epilepsie, iar zilele trecute i se făcuse rău.

Maria din Victoria, elevă Seminarul Teologic Ortodox, anul II, Făgăraş