Lăudat să fie Iisus!

Doamne, odihneşte-l în pace pe Gheorghiţă!

Preasfinţia Voastră, am venit cu durere în inimă, ca să aduc ultima prescură. Nu mi-a fost uşor să vin în ţară fără Gheorghiţă, dar trebuia s-o fac, altfel se supăra Gheorghiţă pe mine. Tare mult a vrut el să se întoarcă la Moşuni, să vă vadă pe Dumneavoastră! Vorbea cu Dumneavoastră.
Într-o zi m-a întrebat: „De ce mămică, Părintele Cristian parcă mă deosebeşte pe mine?" Atunci am îndrăznit (iartă-mă Părinte) şi i-am răspuns: „Pentru că sameni cu Dumnezeu". Tare mult i-au plăcut spusele mele.
Mult s-a rugat Gheorghiţă la Dumnezeu, şi când s-a simţit rău de tot, nu s-a lepădat de credinţă, şi se ruga şi pentru noi, cei sănătoşi care eram lângă dânsul. Cât e de straşnic Părinte, să vezi cum se topeşte copilul tău şi să nu poţi să schimbi nimic!
Gheorghiţă a avut atâta înţelepciune că Îi mulţumea lui Dumnezeu pentru boală, că s-a întors familia la credinţă. Ce mare jertfă!
Mie îmi este tare greu! Este o greutate, adâncimea căreia nu poate fi descrisă cu toate dicţionarele lumii. Dar trebuie ca să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru aşa copil minunat, pentru acele 10 luni fără medicamente care au fost date nouă ca să ajungem la Moşuni, să ne luminăm sufletele.
Aici Gheorghiţă se simţea mai bine. Tare mult a ţinut la Dumneavoastră Părinte şi vă admira. Într-o zi a spus că vrea să devină preot. Acesta a fost şi visul meu, care nu a putut să devină realitate.
Vă mulţumesc Părinte pentru tot ce aţi făcut pentru noi.
Dumnezeu să vă ocrotească!

Mama lui Gheorghiţă - Basarabia