Lupu Maria – Sbiu

„Lăudat să fie Iisus!"

Aş dori să împărtăşesc o parte din gândurile mele credincioşilor care vin la Sfânta Biserică de la Moşuni, deoarece consider că, numai prin mărturisirea noastră sinceră şi prin lucruri trăite de fiecare în parte, reuşim să aducem încă o lucrare, ca cea pe care a făcut-o Bunul Dumnezeu prin mila Sa cu mine, şi vreau să cred că şi cu familia mea.
Sunt născută într-o familie de oameni credincioşi din judeţul Sibiu, suntem 3 fraţi la părinţi. Am fost crescuţi cu frică de Dumnezeu de către părinţi, fiind foarte uniţi până în momentul în care am început să avem toţi familiile proprii, fiind căsătoriţi şi realizaţi pe plan material.
Din anul 1997 au început să apară neînţelegeri, iar de atunci am început să caut biserici, mânăstiri, preoţi. Plătind şi făcând slujbe am început să-mi dau seama că vinovaţi de tot ce se întâmplă suntem chiar noi, deoarece eu personal am uitat să-L ţin aproape de familie pe Dumnezeu.
M-am căsătorit, Dumnezeu m-a răsplătit cu un soţ bun, ne-a binecuvântat familia cu o fată şi cu un băiat. Nu vreau să acuz pe nimeni, vinovată de tot ce s-a întâmplat sunt eu, deoarece după căsătorie, soţul provenind dintr-o familie de oameni mai puţin credincioşi (vreau să menţionez că aşa era colectivul din care făceau parte, nu doar dânşii), a început să-mi convină şi mie să nu mai merg la biserică şi să nu mai ţin post.
Dar Dumnezeu m-a iubit, am avut multe necazuri dar pe toate le suportam că aşa este în viaţă. Până când, am început să mă apropii mai mult de Dumnezeu datorită problemelor de boală pe care le-am avut. Mi-am dat seama că aveam de toate, dar ce era mai important, liniştea şi pacea sufletească, îmi lipseau cu desăvârşire.
Aşa am ajuns la Moşuni, la Părintele Cristian, pentru că nu îmi găseam liniştea. Am stat de vorbă cu Sfinţia Sa şi am simţit din prima clipă că mi-a făcut legătura din nou cu Dumnezeu. Chiar de atunci viaţa mea de familie s-a schimbat, iar cea mai mare bucurie pentru mine este că, după 10 ani de zile timp în care nu am mai vorbit cu fratele meu cel mare, am reuşit înainte de Sfintele Paşti să merg să-mi cer iertare, împreună cu soţul meu, deşi noi considerăm că nu am avut nici un motiv de supărare.
De asemenea vreau să mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru toate bucuriile pe care mi le-a dat de când am început să mă apropii de biserică. Rog pe Bunul Dumnezeu să dăruiască Părintelui Cristian tot ce poate mai scump, pentru învierea pe care a făcut-o cu mine, în Sfânta Biserică de la Moşuni.
Îmi doresc ca pe viitor copii mei să stea şi ei aproape de Dumnezeu şi Maica Domnului care m-au ocrotit pe mine, deşi am rămas fără mamă de la 17 ani.
AMIN