Doi îngeri călători s-au oprit să-şi petreacă noaptea în casa unei familii înstărite. Familia a refuzat să-i lase pe îngeri să doarmă în camera de oaspeţi, în schimb le-a oferit o cămăruţă în subsol. În timp ce îşi făceau paturile, cel bătrân a văzut o gaură în perete şi a astupat-o imediat.
Când îngerul cel tânăr l-a întrebat de ce? – celălalt înger i-a răspuns: „Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi."
Continuând drumul, în noaptea următoare, îngerii au ajuns să se odihnească în casa unui ţăran sărac dar foarte ospitalier. Locuia împreună cu soţia lui. După ce au împărţit cu ei puţina mâncare ce o aveau, i-au lăsat pe îngeri să doarmă în patul lor, unde se puteau odihni în voie.
Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au găsit pe ţăran şi pe soţia lui plângând. Singura lor vacă al cărei lapte era singurul lor venit, murise pe câmp. Îngerii l-au îmbărbătat pe ţăran şi au plecat mai departe. Pe drum, îngerul cel tânăr s-a înfuriat şi l-a întrebat pe cel bătrân, cum se poate întâmpla aşa ceva? „Primul avea tot şi totuşi l-ai ajutat" – a spus el. „A doua familie era în stare să împartă totul şi tu i-ai lăsat vaca să moară?". „Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi." i-a raspuns îngerul bătrân.
„ Când am stat în subsol, am observat că în gaura din perete era depozitat aur; cum omul era atât de lacom, am astupat zidul ca să nu o mai găsească".
„ Noaptea trecută, când am dormit în patul familiei de ţărani, îngerul morţii a venit după soţia lui; i-am dat îm schimb vaca."
„Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi."

Uneori chiar aşa se întâmplă în viaţă când lucrurile nu se desfăşoară cum ar trebui.
Nu uit niciodată, când Norbert de abia luase permisul şi vroia într-o sâmbătă dimineaţă să meargă cu maşina la Praid. Venind spre casă de la Moşuni vineri noaptea, s-a răsturnat; a alunecat într-un şanţ, undeva în Şard.
Trebuia dusă maşina la reparat, la vopsit. Tatăl lui era foarte supărat, dar eu ştiam şi le şi spuneam că a fost mâna Domnului. Prin această pagubă, cine ştie de la ce i-a scăpat?
Dacă avem credinţă, ştim că orice întâmplare este în avantajul nostru, s-ar putea să nu ştim cum anume, poate de ce anume ne-a păzit Dumnezeu, dar ştim că e aşa!
Mulţumesc Domnului că ne-a însoţit în călătoria noastră şi ne-a păzit de toată reaua întâmplare; mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a adus copilul teafăr şi sănătos acasă. Dumnezeu să-i dea înţelepciune, să meargă pe calea cea dreaptă, pe calea cea bună. Dumnezeu să-l întărească în credinţă şi tot ce îmi doresc e să nu se despartă de Dumneavostră, Părinte drag şi de acest loc minunat, unde prin ajutorul dumneavoastră L-am cunoscut pe Dumnezeu.
Vă mulţumesc din toată inima că aţi fost legătura noastră cu Dumnezeu, vă mulţumesc pentru sprijinul, iubirea şi ajutorul când aveam atâta nevoie. Toată viaţa o să fiu recunoscătoare. Îmi amintesc când terminam primul post şi mi se părea că ne despărţim definitiv, mi-aţi spus că „ Noi nu ne despărţim niciodată; o să fim împreună şi în Rai!" Amin! Amin! Aşa să fie!
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să nu ne lase să ne despărţim, avem atâta nevoie de dumneavoastră, avem nevoie de „legătură" cu Dumnezeu!

Judith Makkai