Lăudat să fie Iisus!

Părinte, să vă dea Dumnezeu putere şi ajutor în lucrarea pe care o faceţi, să vă înţelepţească, să vă sfinţească şi să vă ocrotească în noul an.
La început de an Îi mulţumesc lui Dumnezeu că v-am întâlnit – sunteţi cea mai mare bucurie din inima mea – chiar dacă eu nu sunt în totalitate conştient de minunea care s-a produs în momentul în care v-am cunoscut – am început să privesc totul cu alţi ochi, şi chiar dacă acum doar cu vorbele, sper că în viitor şi cu faptele pentru că aşa cum scrie şi în Talmud „ai grijă de faptele tale că ele vor deveni obiceiuri şi ai grijă de obiceiurile tale că ele îţi vor arăta caracterul tău, iar caracterul tău – destinul", nu doresc să fiu un fiu al Tatălui cu care să nu se poată mândri. Mă rog lui Dumnezeu să-şi facă lucrarea Lui cu mine şi să nu mă lipsească de ajutorul Său.
La Moşuni am învăţat că nu locul, ci credinţa, nu oamenii, ci dăruirea, nu grandoarea ci inima smerită fac comuniunea cu Dumnezeu posibilă.
De Revelion am fost în Viena şi am intrat în Catedrala Sfântul Şefan unde am asistat la o slujbă. Alături de preot, în altar – o femeie, ajutor al acestuia. La sfârşitul slujbei ne-am împărtăşit cu toţii – fără să ştim de fapt că ne împărtăşim. Chiar dacă în materialitatea sa, bisericuţa noastră ar încăpea într-un ungher în acea catedrală, în plan spiritual, catedrala cu generozitate ar încăpea în podul bisericii. După terminarea slujbei am mers să cumpărăm nişte suveniruri de la magazinul catedralei, unde printre altele am văzut o scrumieră şi o brichetă inscripţionată cu catedrala.
Vă mulţumesc Părinte că mi-aţi deschis ochii, că aveţi răbdare cu mine, vă mulţumesc pentru cinstea nemeritată pe care mi-o faceţi ori de câte ori ne întâlnim. Cuvintele mele nu vor putea niciodată să descrie cinstea, recunoştinţa şi dragostea pe care vi-o port.

Al dumneavoastră copil,
George