Părinte Cristian,

Nu am meşteşugul de a scrie în cuvinte tot ce simt, sau mai bine spus nu pot reda în cuvinte unele întâmplări din viaţa mea, din luna mai 2007 de când am venit prima dată la Moşuni.
Încerc însă a reda ultima întâmplare, sau mai bine zis, lucrare a lui Dumnezeu.
Lucrez de peste 18 ani într-un colectiv pe care îl şi conduc, unde se obişnuieşte ca la anumite ocazii, evenimente, aniversări, să se adune câte o sumă de bani care se dăruieşte sărbătoritului.
Anul acesta, la 28 ianuarie a fost ziua mea şi s-a procedat la fel. După ce am mulţumit pentru gestul frumos colectivului de muncă, am stat şi m-am gândit ce să fac cu aceşti bani. În ziua aceea, dar şi noaptea, nu aveam nici un gând cum să cheltuiesc aceşti bani, oricum trebuia cumpărată o amintire.
Dar a doua zi, aşa într-o secundă, mi-a trecut prin minte că cel mai bine ar fi să-i dau la Sfânta Biserică şi în momentul următor decizia definitivă era aceasta.
Acum mă gândesc la vorbele unui om simplu din colectivul de muncă, ce spunea într-o zi, cuiva care îşi dorea foarte mult să facă renovări în casă şi având o sumă insuficientă de bani pentru aceasta, dar dorind să meargă în concediu la o mănăstire (banii îi ajungeau pentru drum şi alte mici cheltuieli), a luat decizia de a renunţa la gresia mult dorită pentru casă şi a spus „lasă să pun mai bine gresie şi în cer".
Amin!

Floarea – Bucureşti