Sunt Ana Şimon din Târgu Mureş. Am venit la părintele Cristian acum 5 ani. De atunci am ţinut foarte multe posturi. Acum trei ani, în 2002, am avut un preinfarct. Am fost într-o situaţie foarte, foarte grea din care părintele Cristian m-a scos: a reieşit că am un nodul pe tiroidă care canceriza, iar din cauză ca problema era foarte mare, trebuia operat.
După ce am ieşit de la cardiologie, la o săptămână trebuia să mă internez la endocrinologie. În acea săptămână, era chiar de Sfântul Dumitru, acum trei ani, am venit în biserica de la Moşuni şi m-am rugat, fiind într-o situaţie pe care nu vi-o pot descrie. În sâmbăta aceea (era o sâmbătă) m-am pus jos, aşa cum se pune fiecare bolnav, ca atunci când iese părintele cu darurile să treacă peste mine. Şi mi-a pus părintele darurile pe mine şi am simţit ceva extraordinar, deosebit şi atunci nodulul acela a dispărut. M-am dus la o săptămână la endocrinologie şi mi-au spus că e nebun doctorul care m-a trimis, pentru că aşa ceva nu există. Dar eu am ecografie, am tot ce se poate.
Nu i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, că m-ar fi considerat o nebună, din punctul acesta de vedere. Totul s-a întâmplat prin post şi rugăciune, fără nici un medicament.
La cardiologie am avut fibrilaţie tot timpul şi nu am avut voie nici să mă mişc. Dar eu fugeam de la spital duminica şi veneam la biserică fără să ştie medicii. Deşi nu mai iau nici un medicament, mă simt bine.
Datorită canoanelor mi s-a descoperit Dumnezeu în atâtea chipuri, în atâtea feluri, încât trebuie să trăiesc zece vieţi ca să-I pot mulţumi lui Dumnezeu şi părintelui, că datorită Lui trăiesc şi mi s-au descoperit atâtea lucruri minunate. Sigur Dumnezeu este lângă noi şi printre noi şi pune mâna pe noi şi e extraordinar. Mi se întâmplă atâtea lucruri minunate. Mă bucur că L-am cunoscut pe Dumnezeu şi-L urmez pe Dumnezeu. Sunt în stare să las totul pentru El.
Chiar dacă ceilalţi poate mă consideră nebună şi chiar deplasată, poate să zică cine ce vrea, pentru că ceea ce primesc în schimb nu se compară cu nimic. Cei care nu vin la Moşuni nu înţeleg. Chiar dacă sunt bolnavă, când vin la biserică imediat îmi trece, mă vindec.
Într-adevăr foarte mult a luptat şi părintele şi a pus suflet pentru mine, altfel nu mai eram în viaţă în ziua de astăzi. Nu pot să-i mulţumesc cât merită, aş sta lângă el tot timpul. Are mult har, putere şi trebuie să-l înţelegem pentru că, săracul, se distruge pentru noi foarte mult.
Le mulţumesc din suflet lui Dumnezeu şi părintelui, şi mă rog pentru Părintele Cristian să aibă de la Dumnezeu tot ce este mai bun şi mai sfânt pe pământ.

Ana – Târgu Mureş