Am ajuns la Moşuni în clipele mele de deznădejde, când toţi mă părăsiseră. Nu-mi rămăsese decât bunul Dumnezeu, dar am simţit că Dumnezeu îmi este de ajuns. Am venit să mă rog pentru mama mea, care suferea de patima alcoolului, şi care nici nu voia să audă de rugăciune şi de Moşuni. În urma postului şi a rugăciunilor, cu ajutorul Domnului, a venit la slujbă la Moşuni şi mama. Ea posteşte şi se roagă acum pentru ea, dar în pauze mai are încă ispite.
Dacă nu m-ar fi ajutat bunul Dumnezeu nu ştiu ce se alegea de viaţa mea. Eram divorţată si aveam doi copii. Copiii mei tot timpul se certau. Nu se puteau vedea unul pe celălalt, învăţau rău şi erau răzvrătiţi. Eram disperată, nu ştiam ce să mai fac. Simţeam că nimeni nu mă înţelege şi că nu mă poate ajuta decât bunul Dumnezeu.
Părinţii mei s-au despărţit pentru că nu s-au putut înţelege, fără însă a divorţa. Trăiau ca doi străini în două case separate. Încercam să-i ajut pe ei, deşi eu însămi aveam nevoie de ajutor. Deşi mă rugam, la început simţeam totuşi cum mă ataca cel rău. Eram copleşită de probleme. Fraţii mei s-au îndepărtat de mine, cel mare ne-a bătut pe mine şi pe mama, dar nu am deznădăjduit. Am continuat cu post şi cu rugăciune.
Am avut o legătură care nu a plăcut Domnului. Dumnezeu m-a ajutat să rup această legătură şi m-a binecuvântat cu un soţ minunat, cu care m-a cununat părintele Cristian la Moşuni. În sfârşit am şi eu familia pe care mi-am dorit-o foarte mult, am linişte şi în casă. Copiii mei se înţeleg, se ajută, învaţă bine şi mă pot bucura împreună cu familia mea.
Părinţii mei s-au împăcat şi locuiesc împreună. Urmându-mi soţul, locuiesc acum în Germania. La plecarea din România, părintele Cristian mi-a spus că băiatul meu nu are loc în şcoală. Când am ajuns în Germania am găsit loc în şcoală şi am zis: „De data asta părintele nu a avut dreptate". M-am înşelat mult. După scurt timp am constatat că băiatul meu trebuie să-şi găsească pe baza notelor un loc într-o şcoală de meserii, loc pe care încă nu îl are, dar simt cum Domnul lucrează. Părinte Cristian, vă rog să mă iertaţi.
Eram şomeră. Am cerut Domnului în rugăciune, să-mi dea un loc de muncă liniştit, unde să pot vesti Cuvântul. După foarte scurt timp Dumnezeu mi-a scos în cale nişte oameni minunaţi, care m-au ajutat să mă angajez. În prezent lucrez la o clinică de reabilitare după boli psihice. Unde se poate vesti Cuvântul mai bine decât aici? Cred că sufletele în suferinţă sunt mult mai receptive.
Pe lângă faptul că Dumnezeu mi-a dat un loc de muncă, mi-a dat şi un loc de rugăciune, o capelă în incinta clinicii. M-am bucurat mult, deoarece soţul meu nu mă lăsa să mă rog, ca să nu devin fanatică. Acum şi soţul meu vine cu mine şi cu copii la biserică, şi s-a lăsat de fumat.
Simt cum Domnul mă ajută mereu. Ce poate fi mai plăcut şi mai liniştitor decât să vezi cum Domnul răspunde la rugăciune, mă pot bizui pe Domnul meu.
La examenul de capacitate al fiului meu eram liniştită pentru că eram încredinţată că Domnul mă va ajuta. Eu mi-am încredinţat familia mea şi pe cei dragi în mâna Domnului. Ştiu că El nu mă va părăsi, deşi nu sunt vrednică de atâta milă şi ajutor. Sunt o mare păcătoasă, dar mă bucur că Domnul mă cercetează mereu şi-mi îndreaptă paşii.
Mulţumesc Domnului pentru toate încercările şi binecuvântările pe care mi Le-a dat.
Mulţumesc părintelui Cristian din suflet pentru tot ce a făcut pentru mine şi pentru familia mea. Mă rog ca Domnul să-l binecuvânteze, să-l sfinţească mereu şi să-l folosească în lucrarea Sa.
Mulţumesc Bisericii din Moşuni pentru sprijinul în rugăciune. Mulţumesc lui tanti Viorica pentru că ne-a găzduit. Mulţumesc tuturor care ne-au ajutat.
Nu puteţi să vă închipuiţi ce simt când sunt atât de departe (1700km) de Biserica din Moşuni. Mi-e dor! Mi-e dor! Mi-e dor.
Sunt multe alte minuni pe care mi le-a făcut mie Domnul, dar mi-ar trebui foarte mult ca să le cuprind pe toate.

LĂUDAT SĂ FIE IISUS!