Vindecarea

Bucuria imi inunda sufletul vazand ca, in sfarsit, am posibilitatea sa povestesc prin aceasta revista, minunea petrecuta cu mine. Sa aduc o marturie in plus, cum ca "Rugaciunea este un miracol adevarat".
In aprilie 99, dupa operatia de chisturi ovariene (situatie obisnuita la majoritatea femeilor) si dupa analiza finala (biopsia), diagnosticul avea sa pice precum trasnetul: cancer. In viziunea mea de atunci, cancer insemna moarte. Cu gandul si inima tot timpul la Dumnezeu, eu nu m-am temut niciodata de moarte, dar fata in fata cu ea, a fost greu sa nu ma intreb de ce mi s-a intamplat tocmai mie. Dar mi-am revenit si am spus: "
Faca-se voia Ta, Doamne", hotarandu-ma sa lupt mai departe de dragul celor patru copii ai mei, dintre care doi gemeni, atunci in varsta de doi ani si jumatate. Avand un organism sensibil, am suportat cumplit de greu chimioterapia. La prima cura cu citostatice, aveam halucinatii: pe orice colt al camerei ma uitam, vedeam doar sicrie, cruci, flori si lumanari aprinse. Imi ascundeam capul in perna, vedeam aceleasi lucruri. A fost cumplit, dar ma rugam tot timpul, zi si noapte.
La urmatoarele serii de chimioterapie, timp de o saptamana si jumatate, nu mancam, nu beam nimic, ci doar vomitam la fiecare 5-10 minute. Eram un mort-viu. La a cincea serie cu citostatice (am facut sase) ma simteam la fel de rau, eram acelasi mort-viu, fara puterea de a sta pe picioare. Intr-una din zile, fiind acasa doar cu copiii, care aveau atata nevoie de mine, m-am ridicat din pat cu ultimile puteri, m-am pus in genunchi, am inceput sa plang, si cu ochii indreptati spre icoana Mantuitorului, am strigat cat am putut de tare: "Doamne, stiu ca ma vezi si ma auzi, dar de ce ma lasi s-astept atat? Te rog, fie-ti mila de copiii acestia!". In momentul imediat urmator, am cazut cu capul pe perna, m-am linistit brusc, am simtit ca ma luminez la fata, am simtit o bucurie interioara inexplicabila. Si... am incercat sa ma ridic din pat, sa cobor... Am reusit. Apoi am fost in stare sa fac curatenie in bucurie, sa le dau copiilor de mancare. Toate s-au intamplat uimitor de repede. Era o mana nevazuta care ma sprijinea sa nu cad si care ma ajuta in tot ceea ce incercam sa fac. A fost o experienta extraordinara. Atunci, mai mult ca oricand, L-am simtit pe Dumnezeu chiar langa mine. Au trecut mai mult de doi ani, ma simt neasteptat de bine si nu uit nici un moment sa-I multumesc lui Dumnezeu prin rugaciune si prin fapte bune, pentru ca "Rugaciunea fara fapte este moarta".
Va multumesc pentru rabdarea de a ma fi citit si Dumnezeu cel Mare si Bun sa va aiba in paza Sa.
Macalau Tania - str. L. Rebreanu
nr. 7/1, Onesti, jud. Bacau

Este o intamplare adevarata publicata de mine in Formula AS,acum mai bine de 12 ani cand s-au intamplat cele relatate.Doamne ajuta tuturor !

Credinta este o flacără atât de luminoasă încât mulţi oameni nu-i pot suporta lumina. Unii închid ochii ca să nu-o vadă, iar alţii fug ca să nu fie arşi.” La multi si fericiti ani Preacucernice Parinte Cristian. De sanatate si bucurii duhovnicesti sa aveti parte!

La multi ani, cu multa sanatate pentru parintele Cristian. Dumnezeu sa ni-l tina sanatos sa-l apere de dusmanii vazuti si nevazuti ca sa ne poata arata dumul spre imparatia vesnica!

Doamne Ajuta!! Stie cineva cand se va Sinti Casa Domnului de la Veta?

Cu ocazia serbarii zilei de nastere a Parintelui Cristian, pe aceasta cale ii uram ca Bunul Dumnezeu sa ii daruiasca sanatate,lungime de zile,har peste har,putere,liniste si pace.II MULTUMIM pentru genunchii plecati la rugaciune pentru noi toti si pentru cuvintele de invatatura, pline de intelepciune care ne ajuta sa intelegem calea mantuirii! Sa ne traiti intru Multi si fericiti Ani! Preafericite Parinte Cristian ! Doamne Ajuta!