|
IUBIRI DE CER ŞI VIAŢĂ Energia necreată, Puse viaţă-n noi, Iar noi, zădărniciţi în planuri Ne-am făcut, tot mai greoi. În sine înţelesuri, În armonii adânci, Căci gândul n-are aripi Şi sapă-adânc în minţi. Cu mintea-n suflet, Am vrut a ne ruga. Viaţa, să nu ne părăsească, Să stăm mereu cu ea. Ca să-nvăţăm virtutea, Dragostea, răbdarea, Tot ce cuprinde sfera, Şi-n Domnul, împăcarea. Când Îngerul, ne-ndeamnă Să facem voia Sa, Cu minte înţeleaptă Şi-n şoaptă de-am putea! Să fie o Taină Sfântă. Între Creator şi noi. Al celor ce cuvântă, Iubiri de om, într-ale omului nevoi! Bucureşti, 04.10.2007 |