|
CÂND PĂSĂRILE TAC, ÎNCEP COPII SĂ CÂNTE Când flori şi păsări au tăcut, Copii, cu sufletul curat, S-au întrecut şi au cântat, Ce mugurii n-au îndrăznit şi dezvăluie şoptit; Taina dragostei şi-a vieţii, În cununa tinereţii, Din a lui Iisus povară Dată nouă ca o seară. De suiş spre Înălţimea Fiului, ce-L dă, Treimea. Şi El, Fiu, copil a fost Al tâmplarului cu rost, Ce-nvăţat-a pe cei doi: Mamă, Fiu, ce pentru noi, Au venit şi s-au jertfit Din porunca cea divină, Cu ascultare şi suspine, Pentru a noastră mântuire. Dumnezeu ne dea rodire Cuget bun, curat şi sfânt Să-ndrăznim pe acest pământ A urmări calea şi a Fiului cărarea. Sighişoara, 22.09.2007 |