Mi-e dor de Ierusalim

Mi-e dor de Sfântul Israel
Şi de proorocii din vechime
De Moise, David, Samuel,
Purtând Cuvântul spre înălţime.

Mi-e dor de sfânta ascultare
Şi de bogata lor credinţă,
Când prooroceau să iasă din uitare
Poporul cel ales, născut din suferinţă.

Mi-e dor de chivotul cu heruvimi,
De muntele Tabor şi de Carmel
Încununaţi cu sfinte înălţimi,
Mi-e dor de Amos şi Ioel.

Mi-e dor de marele prooroc Ilie,
Surpând Baali şi Astartei,
De nevoinţa aspră din pustie
Şi duhul îndoit primit de Elisei.

Mi-e dor de Iov cel răbdător
Sfinţit prin lunga-i suferinţă
Când Domnul îl cerca încrezător
Să vadă marea lui credinţă.

Mi-e dor de Templul din Ierusalim
Clădit mereu, în ani de vitregii,
De Iosif, Iuda şi Beniamin
Şi alte sfinte seminţii.

Mi-e dor de casa lui Aaron
De preoţi sfinţi şi legământ,
Slujind la temelia lui Sion,
Mi-e atât de dor de Domnul Sfânt.

Amin!

Slăvit să fie Domnul!

Alexandru Săplăcan