|
Februarie 2009 Am primit prin mail de la fratele meu această întâmplare, sper că am tradus bine, îmi cer scuze pentru greşeli, m-a impresionat atât de mult, voiam să-l citiţi şi dumneavoastră. Mulţumesc. Judit Întâmplarea aceasta putea să se întâmple şi cu noi Cu o zi înainte de Crăciun m-am grăbit în supermarket să mai cumpăr cadourile pe care nu am avut încă timp să le cumpăr. Când am văzut mulţimea din magazin am început să mă plâng: „O veşnicie o să stau şi mai am multe alte treburi de făcut! Crăciunul devine din ce în ce mai enervant, cât îmi doresc să mă culc şi să mă trezesc când se termină!” Cumva am reuşit să ajung la raionul de jucării, unde mă uitam mirat la preţuri gândindu-mă dacă într-adevăr se joacă copiii cu jucăriile acestea scumpe. În timp ce căutam pe rafturi am observat un băieţel în jur de 5 ani, ţinând o păpuşă în mână, mângâind părul ei, uitându-se la ea cu nişte ochi foarte trişti. Deodată s-a întors către o femeie mai în vârstă şi a întrebat-o: „Bunico, chiar nu am atâţia bani ca să pot cumpăra această păpuşă?” „Ştii bine că nu ai atâţia bani dragul meu!!!” îi răspunse femeia şi atunci l-a rugat să nu plece până caută ceva. Atunci m-am îndreptat către el şi l-am întrebat de ce vrea să cumpere păpuşa. „Păpuşa aceasta şi-a dorit-o surioara mea foarte mult de Crăciu, era foarte sigură că îi aduce Moşul!” „Atunci o să-i aducă” am răspuns eu. „Nuuu! Moş Crăciun nu poate să meargă acolo unde este ea acum, trebuie să i-o dau mamei să i-o ducă atunci când va pleca şi ea. Ştii, surioara mea a plecat la Dumnezeu ca să fie cu El. Tata zice că şi mama va pleca curând aşa că m-am gândit să o cumpăr ca să o ducă ea. Şi mai vreau să îi ducă şi o fotografie de a mea ca să nu mă uite niciodată. Îmi iubesc tare mult mama şi tot ce îmi doresc este ca ea să nu plece, dar tata zice că trebuie să stea cu surioara mea.” Şi atunci s-a întors iarăşi către păpuşă şi cu ochi mari şi trişti se uita la ea, mie mi se rupea inima. Mi-am scos portofelul, am luat banii şi i-am dat lui. Atunci băieţelul şi-a ridicat mâinile zicând: „Îţi mulţumesc Dumnezeule că mi-ai dat destui bani ca să cumpăr păpuşa!!!” S-a întors către mine zicând: „Ştii, aseară L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să găsesc atâţia bani să cumpăr păpuşa şi m-a ascultat. Am vrut să mai cer şi pentru un fir de trandafir alb, dar nu am mai îndrăznit. Ştii, mamei mele tare mult îi plac trandafirii albi.” Dintr-odată mi-am adus aminte că am citit zilele acestea în ziar despre un accident teribil, că un şofer beat a accidentat o fetiţă care a murit pe loc, şi pe mama ei care este în comă la spital, ţinută în viaţă de aparate. Oare să fi fost vorba de rudele băieţelului? Atunci s-a întors femeia mai în vârstă, l-a luat pe băieţel de mână şi au plecat. Toată seara m-am gândit la băieţelul acela, nu mi l-am putut scoate din minte. După două zile am zărit în ziar vestea că femeia accidentată de şoferul beat a murit. Repede am cumpărat un buchet de trandafiri albi şi tot ce doream era să gonesc spre cimitir la înmormântare. Când am intrat, am văzut femeia zăcând în sicriu cu un trandafir alb în mână şi la piept cu păpuşa cumpărată de băieţel. Plângând în hohote am părăsit locul acela, simţind cum mi se schimbă viaţa total. Iubirea pe care o simţea băieţelul acela pentru mama şi surioara lui era de neînchipuit, şi toate acestea au fost luate de la el într-o secundă, de un şofer beat. |