|
25 ianuarie 2009 Prin puterea Duhului Sfânt am scris câteva cuvinte şi m-am gândit că v-aţi bucura să le citiţi şi dumneavoastră. Cu mult drag Claudia „Doar Tu vezi ce sunt eu… ascuns de atâţia ochi… frânt de atâta zbor… „ Ce e mai bine a te încrede-n Domnul sau a râvni să afli dacă într-adevăr există El… ? ..... era un fruct, frumos, curant pe dinafară, dar gol şi întuneric era în interior... şi pentru că n-avea izvor de apă lină a fost smuls din rădăcină şi a căzut în gol. Aşa e şi cu omul... curat, frumos... dar înăuntru este gol şi-amar, iar dacă nimeni nu-i să învelească goliciunea “fructul” se strică şi în exterior... şi îl acoperim cu ambalaj de farduri, de gel de-ntinerire şi mult îi place trupului, dar sufletul? ... el... cui rămâne? E uşor să stai dimineaţa cu mâinile ridicate în oglindă, să-ţi întinzi fardul pe obraz ore în şir... dar e greu să-ţi aminteşti o secundă de Cel care te-a creat şi să-ţi ridici mâinile-n rugăciune către cer.... e uşor să priveşti cu scârbă un om... dar e greu să spui mulţumesc din inimă...e uşor să iubeşti păcatul... dar e greu a-L iubi pe Dumnezeu!!! Dumnezeu iubeşte oamenii, ei sunt făptura mâinilor Sale, El şterge lacrima ce spală faţa ta, El desenează zâmbetul pe chipul tău, El plânge când tu uiţi de El şi îndrăzneşti a înceta să ai nădejde-n El. Cum poţi să spui că nu există când El pune lumina-n stele, când El pune lumina-n zori, când îţi umple sufletul de fericire cu nesfârşita Sa iubire!!! Trăim de secole în lume şi niciodată nu ne-am gândit la locul unde vrem să ne trăim veşnicia... am fost şi eu fructul frumos şi putred înauntru... acum sunt fructul reparat de Dumnezeu! El mi-a deschis ochii spre mântuire... şi am ales calea de la pământ la cer! Lungi şi chinuitoare mi se păreau orele în biserică.... acum timpul e sfeşnic pe drumul către cer. Aşa e la biserică, ca-n rai şi dacă o secundă nu clipeşti auzi bătaia aripilor îngerilor cântând şi lăudând pe Dumnezeu. Lasă sufletul să Îl cunoască pe Dumnezeu şi nu-l ascunde în păcatul greu. |