|
Tradiţii la români în preajma Sărbătorii Naşterii DOMNULUI
“Iată, Fecioara va avea în pantece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte : Cu noi este Dumnezeu.” Evanghelia după Matei Capitolul 1 cu versetul 23 “Slavă întru cei de sus lui DUMNEZEU şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Evanghelia după Luca Capitolul 2 cu versetul 14 (cunoscută sub numele de Cântarea îngerilor) În fiecare an, odată cu Sărbătoarea Naşterii DOMNULUI, sufletele creştinilor sunt mângâiate, umplându-se de o bucurie specială, sfântă şi curată ce trimite simţirea tainică spre acea vibraţie spirituală menită să le primenească pentru primirea Lui ISUS. Despre această perioadă nu poţi vorbi decât în cuvinte simple şi calde, înţelegând că naşterea acestui copil sfânt va lumina vieţile tuturor, aducând pace. Cred că acum este momentul ca toţi creştinii să facem un exerciţiu de modestie, având în gând locul unde s-a născut FIUL LUI DUMNEZEU … o iesle. Nu s-a născut într-un palat, nici într-un pat luxos iar cei care au venit să-l vadă şi sa-l onoreze nu au fost oficialităţi ale vremii si nici cei cu ranguri înalte …Vizitatori au fost doar câţiva păstori şi întelepţi (magi) în trecere . Astfel, în fiecare an, pe 25 decembrie, la finalul postului consfinţit de tradiţia creştină ortodoxă, se sărbătoreşte Naşterea Pruncului ISUS de către Sfânta Fecioară Maria. În Axionul Naşterii, lauda este deosebită şi făcută să poată exprima cinstirea supremă : “Măreşte, suflete al meu, pe cea mai cinstită şi mai preamărită decât oştile cele de sus! Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neînceput, HRISTOS DUMNEZEU, pe Care, lăudându-L, Îl mărim!” Ajunul sărbătorii trebuie să fie ţinut cu post până seara, pentru Sfânta Maică a DOMNULUI deoarece în acea zi ea a fost tare supărată, fiind ostenită de drum şi mâhnită de lipsa de ospitalitate a oamenilor la care căuta adăpost. “… Că astăzi curata, Prea nevinovata, Fecioara Maria Naşte pe Mesia…” Sufletul românilor a ştiut întotdeauna să cinstească şi să simtă sfintele sărbători mai ales pe cea a Naşterii Domnului! În special prin obiceiul colindatului, prin versurile şi linia melodică specifică a colindelor, tradiţia folclorică românească a contribuit la păstrarea filonului autentic spiritual legat de această mare sărbătoare. Profesorul Alexandru Rosetti care a realizat o clasificare a colindelor religioase, a arătat în studiile sale despre colindă, că vine de la cuvântul bulgar Koleda, nicidecum direct de la latinescul Calendae, deoarece în Transilvania exista cuvantul corinda, care este moştenit din Latină, Carinda din Calendae sub influenţa culturii slavone. Astfel din Dobrogea până în Ardeal şi din Oltenia până în Bucovina, acest frumos obicei popular încântă atât copii cât şi pe cei întelepţiţi de vârstă. Din generaţie în generaţie, colindele, au fost şi sunt considerate comori nepreţuite pe care ţăranul român le-a păstrat cu sfinţenie.An de an, acestea au fost auzite la casele oamenilor în noaptea Ajunului precum şi în ziua sărbătorii Naşterii Domnului, bucurând gazdele cu urări bune şi binecuvântări pe care le aduce Pruncul Sfânt şi Bun. Pentru seara de Ajun, colindători speciali sunt copiii care, din sufleţelele lor curate şi vesele, fac urări speciale vestind Naşterea Sfântă, cântând colinde minunate la casele creştinilor. Se cunoaşte faptul că în Dobrogea, unele părţi din Transilvania, Muntenia şi Oltenia se merge cu Ajunul sau la colindeţi (colindeţe), în Banat, Crişana şi alte părţi din Transilvania colindătorii se numesc pitărăi iar în Bihor pentru colindare se foloseşte termenul de cucutare ( a cucuta/a colinda). În prima zi a sărbătorii Naşterii Domnului, încă de dimineaţă, se adună flăcăii satului în cete şi pornesc să colinde la casele din sat ducând vestea Naşterii iar în a doua zi feciorii se adunau din nou şi porneau la zorit prin tot satul chiuind. Dintre temele Colindelor Domnului amintim : “În drum spre Bethleem”, “Naşterea Domnului”, “Vestirea păstorilor”, “Sfătuirea păstorilor”, “Pornirea magilor după stea”, “Închinarea magilor”. Ion Muşulea a afirmat că cetele organizate nu existau decât la romanii din Ardeal. Constituiri de cete s-au făcut ulterior şi în Bucovina, zonă cu tradiţii deosebite. Treptat obiceiul cetei s-a răspândit în marea majoritate a zonelor ţării noastre. Pentru zona Dobrogei, între colindele regionale se pot enumera “De când Domnul s-a născut” şi “Asta-i sara mare” iar în Ardeal se cunosc colinde deosebite precum “Coborât o coborât”, “Astăzi Domnul s-o născut” şi multe altele. În zona Munteniei sunt specifice colindele “Ia te scoală tu domn bun”, “Sus boieri nu mai dormiţi”, “Maria se preumbla”, “Ia sculaţi boieri sculaţi”. Vifleimul (vicleimul sau Irozii) este cunoscut mai ales în Maramureş, ca o piesă de teatru populară referitoare la Naşterea Lui ISUS, regele Irod, magi. Gazdele care erau colindate, cinsteau colindătorii, de obicei, cu colaci, nuci, mere iar cei mai înstăriţi ofereau şi bani, tradiţii care se respectă şi azi mai ales la sate. “ … Busuioc verde pe masă Rămâi gazdă sănătoasă. La mulţi ani cu sănătate Domnul să vă dea de toate!” Referitor la pregatirea bucatelor în gospodărie, pentru masa dedicată sărbătorii Naşterii Domnului, se obişnuieşte să se gătească câte puţin din toate roadele pământului, existând credinţa populară că dacă se gustă din fiecare, acestea vor rodi peste an. Toate pregătirile culinare trebuie să fie gata în sfânta zi a Naşterii pentru ca preotul să le binecuvânteze în vederea rodirii îmbelşugate. Între bucatele pregătite de Ajunul Naşterii Domnului amintim : burechiţa sau burechiuşe (bucăţele pătrate de aluat, lipite ca nişte urechiuşe, deseori umplute cu ciuperci, mai ales cu hribi), vărzările ( placinţele de post umplute, nu cu varză, ci cu ceapă şi mac precum şi turte sau “pelincele Domnului” care se întind în foi cât mai subţiri de aluat, se taie rotund cu o farfurie şi se coc în vatră, urmând ca după coacere să se presare cu nuci pisate şi zahăr, aşezându-se una peste alta şi tăindu-se în bucăţi potrivite. Pentru masa cu bucate pregătită în Ajun, care trebuie să rămână întinsă toată noaptea, gospodinele pregătesc şi un colac frumos pe care îl aşează în mijloc, obişnuindu-se să se vegheze. Dincolo de diversitatea recunoscutei gastronomii tradiţionale româneşti specifică pentru această sărbătoare, a minunatelor colinde, se cuvine a sublinia importanţa pregătirii spirituale a creştinului care este dator să se îngrijească de sufletul său, venind la sfânta biserică, participând fizic dar şi cu sufletul la slujbele care se oficiază de preoţi, părinţi spirituali cu o misiune sublimă, ţinând post după puterea fiecăruia, în vederea mărturisirii şi împărtaşirii, neuitându-se faptul că această perioadă este străbătută de lumina Naşterii Domnului Isus, lumină care transfigurează orice suflet, binecuvântându-l şi îndemnându-l la bunătate şi dărnicie către semeni. de Mihaela Vicolov – TULCEA Bibliografie : Sfânta Scriptură “Poveţele Maicii Sofronia”, Alexander Reinhardt, ediţie revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1999 http://www.crestinortodox.ro/Colindele_în_viaţa_şi_spiritualitatea_credincioşilor_români de Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula http://www.crestinortodox.ro/Sărbătorile_de_iarnă_în_tradiţia_populară - Răzvan Codrescu, articol publicat în “Lumea credinţei”, anul I, nr. 5 http://www.crestinortodox.ro/Sărbători/Naşterea_Domnului http://social.moldova.org/pagini/rom/181/ http://social.moldova.org/pagini/rom/182 - “Boriţa - personajul principal al cetei” – de Cristina Fialcovschi http://www.info-ghid.com/colinde-tradiţii-româneşti-şi-obiceiuri-populare “Naşterea Domnului” - Pr. Octavian Mosin |