De multe ori am auzit în jurul nostru, şi desigur chiar noi am spus ades: "Doamne, de ce tocmai mie?" Desigur nu o binecuvântare era ceea ce ne făcea să spunem asta, ci ceva care era de natură să ne aducă suferinţă de vreun fel sau altul. De multe ori gândurile noastre în alergarea pe care o au ele ne conduc să judecăm pe Dumnezeu pentru hotărârile pe care le ia în privinţa noastră. Nu vom lua în discuţie aici de ce Îl judecăm noi pe Dumnezeu totdeauna numai pentru ceea ce este de natură să ne aducă suferinţă. Acesta este un alt subiect. Dar putem să încercăm să aflăm un răspuns de la Dumnezeu în ceea ce primeşte modul în care El găseşte cu cale să ne treacă prin situaţii din care noi să ne îndreptăm atenţia către El.

Cartea lui IOV este o scriere a Vechiului Testament, presupus redactată de către Moşe după un manuscris al lui Elihu - personajul consemnat chiar în cartea sa. De remarcat că acţiunea se petrece în timpul patriarhilor - probabil Iov a fost contemporan lui Avraam - dar nici el, nici prietenii săi, nu făceau parte din poporul evreu. Acest aspect este important sub aspectul faptului că în ciuda acestui fapt, Iov îşi aştepta Mântuitorul: "Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu" (IOV/19:25-27).

Există multe aspecte în raport cu care poate fi discutată cartea lui IOV. Totuşi ne vom limita aici la a dezbate (pentru a da astfel curs temei propuse de către părintele Cristian în duminica din 27 Iulie) modul în care se desfăşoară evenimentele în care suntem noi implicaţi pe parcursul vieţii noastre de pe pământ în raport cu planurile pe care Dumnezeu le are pentru noi.

Astfel, sub acest aspect, cartea lui IOV poate fi privită sub înfăţişarea unui tablou care este împărţit în două zone distincte printr-o linie de demarcaţie care (cel mai ades) nu permite personajelor din spaţiul în care noi ne desfăşurăm activitatea lumească să vadă în zona cealaltă, adica a "celor nevăzute" (aici mă refer la "cele nevăzute după înţelesul pe care l-au dat sfinţii părinţi în Crezul Ortodox de la Niceea din anul 325"). Faptul că oamenii nu pot avea acces decât la tabloul în care trăiesc fizic conduce cel mai ades la adoptarea de către aceştia a unui singur principiu în viaţă, după care se conduc, conform căruia ceea ce poţi obţine este exact ceea ce vezi (înaintea ochilor) şi nimic altceva. [...]. De cele mai multe ori acestui fapt se datorează modul de abordare pe care l-am citat la început: "Doamne, de ce tocmai mie?".

Evident, dacă am înţelege bine sursa reală a întâmplărilor din viaţa noastră, nu am mai spune asta, ci mai mult, cu bucurie am (putea) spune în acele clipe de încercare "Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvântat fie Numele Domnului!" (IOV/1:21). Cartea lui IOV printre altele face o radiografie a părţii nevăzute a "lumii" în care ne desfăşurăm activitatea zilnic. Astfel din primele două capitole ale acestei cărţi învăţăm că pământul este de fapt teatrul de confruntare dintre Dumnezeu şi Satana, locul de desfăşurare al tuturor acţiunilor pornite în disputa adevărului divin. Din coroborarea textului profetului Isaia aflat în cartea sa cap. 14 şi cel din cartea apocalipsei cap. 12 vers 7-9 şi 3, împreună cu relatările din cartea lui IOV cap 1 şi 2 despre "comportamentul" şi "activitatea" lui Satana, putem înţelege mai mult din ceea ce ne înconjură (vezi deasemeni 1PET/5:8).

Desigur cartea lui IOV ne propune multe teme de discuţie, de meditaţie şi aprofundare. De aceea, vă invit pe unul fiecare în parte să continuaţi această "temă de casă" pe care presfinţia sa Părintele Cristian a lansat-o în rândul celor care vin la închinare în Moşuni (dar sunt sigur că şi ceilalţi sunt bineveniţi atât în discuţie, cât şi la închinare!)."