|
25 octombrie 2009 Hristos a înviat! Hristos a înviat, ce vorbă sfântă! Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi Şi-n suflet parcă serafimi-ţi cântă De câte ori creştine, tu auzi. Hristos a înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în adevăr, În poieniţa-n care zburdă cerbii, În florile de piersic şi de măr. În stupii de albine fără greş, În vântul care suflă mângâios, În ramura-nflorită de cireş. Dar vai, în suflet ţi-a-nviat Hristos? Ai cântărit cu mintea ta, creştine Cât bine ai făcut sub cer umbând? Te simţi măcar acum pornit spre bine? Măcar acum te simţi mai bun, mai blând? Simţi tu topită-n suflet vechea-ţi ură? Mai vrei pieirea celui plin de har? Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură? Iubirea pentru semeni o simţi iar? O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte În aur măcar azi te-au îmbrăcat, Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept să cânţi: Hristos a înviat! |