Era seară liniştită
Cu cerul senin
Când fu cina pregătită
Fiului divin

El vine cu ai lui la masă
În locul gătit
Şi-apoi cu voce miloasă
Astfel a vorbit

Fraţii mei sosit-a ceasul
Să ne despărţim
Voi să nu pierdeţi curajul
Căci iar am să vin
Trebuie să vină toate
Cele ce s-au scris
Voi fi judecat la moarte
Şi pe cruce-ntins

Dar, vă spun mai dinainte
Pentru ca să ştiţi
Dintre voi unul mă va vinde
Pe treizeci de arginţi

Atunci toţi se îndreptară
Către Învăţător
Şi pe rând Îl întrebară
Care-i trădător?

Când veni rândul lui Iuda
Întrebă şi el
Nu cumva voi fi eu Doamne
Fiul cel mişel?

Tu eşti Iudo! Zise Domnul
Du-te mai curând
Iată acum sosit-a ceasul,
Să faci ce-ai de gând

El atunci îndată merse
Către acel sobor
Unde se-aştepta cu sete
A Domnului omor.

Acolo-şi vându stăpânul
Iuda cel mişel
Şi printr-un sărut făţarnic
Îl trădă pe El.

Ei L-au dus la judecată
Şi L-au osândit
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit

Însă El în ziua a treia
Din morţi a-nviat
Şi pe noi cei vinovaţi
Cu Tatăl ne-mpăcat.
Amin.