Ai fi putut să nu mă bagi în seamă
Ai fi putut să treci nepăsător
Căci eu eram ţărâna trecătoare
Iar Tu erai a toate Creator.

Atâţia ani Iisus m-ai aşteptat
Şi atât de multe Doamne mi-ai iertat
Nici astăzi nu-nţeleg cum ai lucrat
Dar m-am trezit la cruce-ngenunchiat.

Ai fi putut să nu mai ai răbdare
Ai fi putut să nu mă mai aştepţi
Căci eu eram un abur care piere
Iar Tu stăpânul slăvilor cereşti.

Ai pus în mine Duhul Tăul cel Sfânt
Şi m-ai hrănit cu sfântul Tău Cuvânt
Pe braţe m-ai purtat neîncetat
Şi-atâtea răni, o Doamne, mi-ai legat.

Aş fi putut să caut orişiunde
Aş fi putut pământul să-l străbat
Dar nicăieri n-aş fi găsit sub soare
Un Dumnezeu atât de minunat!

Sub al Tău sânge şi-astăzi Doamne
De orice rău să pot fi protejat
La adăpostul numelui Tău mare
Să pot lucra cu ceea ce mi-ai dat.

Tot ce-mi doresc este harul Tău Iisuse
Să-l laşi mereu peste fiinţa mea.
Puţin sau mult de-aş face pentru Tine
Mărirea, slava-n veci să fie a Ta!