Pe drumul meu spre ceruri Tu mă înveţi răbdarea
Când nu mai am putere să-mi ţin privirea sus
Din nevăzute curse mă scoţi cu mână tare
Să văd că eşti cu mine, aşa precum mi-ai spus.

De n-ai fi Tu Iisuse să-mi ocroteşti viaţa
Şi sub aripa-Ţi sfântă adesea să m-ascunzi
N-aş mai vedea lumina, nici florile pe ramuri
N-aş mai putea nici glasul prin Duhul să-Ţi ascult.

Dar Tu îmi ieşi-nainte şi-mi luminezi cărarea
Şi-mi întăreşti credinţa să pot să mă ridic
Îmi iei mereu povara, şi-mi laşi şi îndurarea
Să pot în lumea rece iubirea să Ţi-o strig.

Ca Tu din nou Iisuse din mii şi mii de oameni
S-alegi din lumea aceasta un rob încătuşat
Să-i dai şi libertate, să-l speli în al Tău sânge
Şi-n haina mântuirii cu drag să îl îmbraci.

Şi tot aşa ca mine să-Ţi cânte cu iubire
Şi-n imn de adorare cântarea-i să se-nalţe
De dragostea-Ţi divină, de jertfa Ta cea sfântă
Nimic să nu mai poată vreodată a-l desparte.