Pe oaia ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos
Şi-a dus-o-n braţe iubitor
Blândul păstor, blândul păstor.

Pe alta care la pământ
Zăcea cu picioruşul frânt
El o lega mângâietor
Blândul păstor, blândul păstor.

El le-a iubit cu dor nespus
Şi viaţa pentruoi şi-a pus
Şi pentru mântuirea lor
Blândul păstor, blândul păstor.

Dar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit
Într-o mulţime de popor
Blândul păstor, blândul păstor.

Când L-am văzut, L-am întrebat:
Cine sunt cei ce Te-au scuipat?
Atunci a suspinat uşor
Blândul păstor, blândul păstor.

Şi mi-a răspuns duios şi lin:
Cei ce mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Blândul păstor, blândul păstor.

Iar cei ce mă batjocoresc
Şi cei ce cruce-Mi pregătesc
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost păstor, le-am fost păstor.

Iar cei ce mă lovesc turbaţi
Sunt oile care pe braţ
Le-am dus la câmp şi la izvor
Ca un păstor, ca un păstor.

Tăcu şi ochii Lui senini
De lacrimi limpezi erau plini
Plângea de mila oilor
Blândul păstor, blândul păstor.

Şi-atunci oile-au venit
Pe cruce sus L-au răstignit
Iar El plângea de mila lor
Blândul păstor, blândul păstor.