Păşind încet, cu fruntea-nsângerată, Hristos suia păcatul tuturor; Urma, strigând, mulţimea-nfuriată, Cerând amarul preţ ispăşitor.
Plângeau cei dragi, cu inimi sfâşiate, Când El spunea de cruntul viitor; Ce-amar plăti-va trufaşa cetate Acest prophetic preţ ispăşitor!
Ajuns în vârf, bătut pe cruce-n cuie, El Se ruga, iertând păcatul lor, Căci nu e grai în veac şi veac să spuie Ce crunt şi-amar e-un preţ ispăşitor.
Pe cruce-n jos, curgând tăcut şiroaie, Spre josnicul pământ ucigător, Spăla pe om de moarte şi noroaie Dumnezeiescul preţ ispăşitor.
Răbdând cu El, sta Maica Lui zdrobită, Cu ucenicul sfântului fior, Cutremuraţi de taina profeţită, Ce scump şi-amar e-un preţ ispăşitor.
...Doar tu nu vezi, doar tu rămâi departe, Doar tu priveşti la tot nepăsător... O, nu te temi că-ai să plăteşti prin moarte, În veac, amarul preţ ispăşitor?
|