Plângeau cei dragi, cu inimi sfâşiate,
Când El spunea de cruntul viitor;
Ce-amar plăti-va trufaşa cetate
Acest prophetic preţ ispăşitor!

Ajuns în vârf, bătut pe cruce-n cuie,
El Se ruga, iertând păcatul lor,
Căci nu e grai în veac şi veac să spuie
Ce crunt şi-amar e-un preţ ispăşitor.

Pe cruce-n jos, curgând tăcut şiroaie,
Spre josnicul pământ ucigător,
Spăla pe om de moarte şi noroaie
Dumnezeiescul preţ ispăşitor.

Răbdând cu El, sta Maica Lui zdrobită,
Cu ucenicul sfântului fior,
Cutremuraţi de taina profeţită,
Ce scump şi-amar e-un preţ ispăşitor.

...Doar tu nu vezi, doar tu rămâi departe,
Doar tu priveşti la tot nepăsător...
O, nu te temi că-ai să plăteşti prin moarte,
În veac, amarul preţ ispăşitor?